Statul ma vrea politist, dar eu nu ma las

În calitatea mea de șef de unitate la un restaurant răspund  de aplicarea ultimelor reglementări legale care prevăd că în restaurante au acces numai cei cu certificat verde. De regulă această responsabilitate este delegată persoanei de la casă, dar în momentele de aglomerație dau si eu o mană de ajutor pentru că respectiva operație este consumatoare de timp și resurse, iar clienții puțin înțelegători când trebuie sa aștepte. Nu am o problema cu munca de control efectivă,  firma mă plătește pentru asta si  nu  am dileme morale , fiind de acord cu respectiva măsura, dar am dileme sociale și etice privind rolul pe care mi-l atribuie Statul fără voia mea.

Că să fiu și mai clar, sunt pentru vaccinare, nu am o problemă cu faptul că trebuie să îi accept numai pe cei cu certificat verde, sunt pentru distanțare socială și sunt pentru respectarea legii. Faptul că sunt vaccinat este o alegerea pe care am făcut-o singur, pe care nu încerc să o impun la nimeni și consider în continuare că vaccinarea trebuie să fie o alegere personală, făcută în baza unei decizii responsabile și informate. Înțeleg logica controlării certificatului verde, doar că nu o înțeleg că prima măsură într-o tară in care procentul celor vaccinați este de 30%.  Îmi trec prin cap multe alte măsuri simple, de distanțare și interzicere înainte de a ajunge la verificarea certificatului.  Cred  că limitarea numărului maxim  de oameni raportat la suprafața încăperii, fie că se aplică la restaurant, mall, biserică sau îl altă ocazie era prima măsură necesară, raportat la faptul că suntem o tară cu nevaccinați majoritari.  Verificarea certificatului este și ea necesară desigur, dar este o măsură bazată pe un criteriu nu foarte relevant în situația actuală. Mai mult nu este o măsură completă pentru că eu nu pot verifica legal și identitatea persoanei iar în consecință îmi poate prezenta  orice certificat. Așa că Statule m-ai făcut polițist, dar așa, mai de grădinița, căci nu mi-ai dat si puterile  sa îmi duc misiunea pana la capăt corespunzător. Dacă eu nu am certitudinea că certificatul este al persoanei controlate atunci măsura devine inutilă. Sigur, pot sa mai uit dacă este același gen si vârsta  corespunde, dar cam atât, si mă si expun unor greșeli prea puțin galante stiind fiind sensibilitatea doamnelor la vârsta. Chiar crezi ca pot sa le intre care este vârsta lor reală?

Din perspectiva rolului meu nou atribuit văd situația foarte confuz si nu înțeleg ce vrei de la mine , Statule. Eu văd că  cei anti-vaccin sunt mai puternici și mai vocali  decât cei pro-vaccin, diverse persoane au devenit eroi de moment prin lupta lor cu statul împotrivă vaccinării ( deși nu au calificare medicală sau și  mai bine, nici o calificare) iar în mediul virtual  domină propaganda anti-vaccinare și teoriile conspirației.  Avem medici care concurează cu artiști , avocați sau alte profesii în a deveni apostoli ai anti-vaccinării, televiziuni care profită și își cresc ratingul  prin prezentarea părtinitoare  a opiniilor și exploatarea cinică a necunoașterii,  iar actul medical al vaccinării a devenit un act de supunere față de stat când ar trebui să fie un gest liber consimțit bazat pe o informare corectă. Dar pe tine nu te vad nicăieri. Acum când este mai mare nevoie de tine, sa intervii cu autoritate, sa iei masuri, sa faci un plan de ieșire din criză, sa ne protejezi pe noi, cetățenii tai, tu, Statule, lipsești cu desăvârșire.

Iar când ți-ai făcut simțita prezența, ai început transformându-mă pe mine în polițist. Iar de luni și alții vor fi polițiști de grădinița, la fel ca și mine. Autoritatea de a controla certificatele, dincolo de gestul banal al scanării, mă pune într-o poziție foarte ingrată de a tria si interzice, pe mine, lucrătorul din industria ospitalității.  Eșecul tău  in stăvilirea pandemiei încerci sa îl arunci asupra mea si mă lași pe mine sa lupt în continuare cu cei nehotărâți controlând certificate verzi.  Trebuie sa iți spun însă  ca nu  este treaba ușoară, pentru că cei pe care nu i-ai convins încă de necesitatea vaccinării nici nu înțeleg măsura. Iar eu nu am cum să ii fac sa înțeleagă, nu am autoritatea științifica necesară sa explic termeni medicali, sociali, sau să detailez funcționarea unui vaccin. Oare pe mine, controlorul de certificate verzi,  te bazezi tu cu această  măsura când rata îmbolnăvirilor o ia direct in sus, morții se adună prin spitale și starea de revoltă împotrivă ta, Statule,  se accentuează? Faptul că nu poate intra în restaurant îl vă face pe om să se vaccineze dacă el nu este convins de necesitatea actului medical? Nu, eu cred că nu îl vă face. Te aștepți de la mine sa îl oblig sau sa umblu cu acul după el? Nu cred ca  acesta este rolul meu, Statule. După cum nu cred că eu trebuie să duc campania ta pro-vaccinare și să ascult toate teoriile conspirației cu care se împăunează lumea. Sigur, este  interesant si distractiv in alte circumstanțe sa vezi cum niște minți odihnite pot denatura știința. Folclorul anti vaccinare rezultat este foarte vast iar teoriile conspirației nenumărate.   Am auzit până acum toate poveștile posibile, de la simplul nu mă vaccinez că nu îmi spune mie nimeni ce sa fac, pana la detaliile conspirației  lui Bill Gates împotriva omenirii. Te va surprinde, Statule, câți sunt intimi cu Bill, cu extratereștrii si câți se pricep la medicină, dar eu unul, nu sunt printre ei.

Toată neputința ta, Statule, de a gestiona pandemia nu se poate transfera asupra unor terți ca și mine.  Eșecul tău atât de plenar în această campanie trebuie să ți-l asumi. Actul discutabil de a-i obliga pe cei nevaccinați să de vaccineze nu îl pot prelua eu, cel  care controlez certificatele verzi. Nu este rolul meu să îi conving de existenta virusului, de riscurile la care se expun sau de iminența dezastrului social. Acesta este rolul tău. Da, măsură cu accesul bazat pe certificat verde funcționează în țări cu rată de vaccinare mare,  dar acolo ei au început cu măsuri care privesc distanțarea fizică și ce este cu adevărat important, au reușit să convingă populația să se vaccineze.  Pentru că dacă nu sunt convinși să se vaccineze atunci nu sunt convinși nici de necesitatea distanțării sociale  iar luatul mesei în  restaurant este doar o parte din interacțiunile sociale zilnice  in care te poți infecta.

Am auzit des  teoria că la noi analfabetismul funcțional fiind mare și gradul de educație scăzut face că lumea să creadă în teoria conspirației. Poate că așa o fi, nu sunt specializat în psihologie socială, dar și la oamenii aceia poți să le vorbești într-un fel care să îl înțeleagă.  Faptul că tu nu ai avut o atitudine fermă, consecventă și cu explicații ușor de înțeles de către oricine a făcut să ajungem aici.  Tu, Statule, ai lipsit când era mai acut nevoie de tine, ai consumat timp și resurse pe lupte interne între conducătorii tăi vremelnici, te-ai lăudat că ai învins pandemia când valul patru întuneca orizontul, ai omis să iei simple măsuri de distanțare fizică când era mai necesar, ai permis aglomerările de oameni atât de iubite de virus  și acum practic ne arunci problema în brațe și te speli pe mâini.

Este o mare diferență intre a nu te vaccina în mod informat pentru că la nivel personal  consideri că riscurile sunt mai mari decât beneficiile și atunci accepți că sunt locuri și servicii la care nu ai  acces, și a nu te vaccina pentru că alții te-au convins profitând fără scrupule de naivitatea ta și folosind argumente care combină medicina populară cu alchimia și vrăjitoria.  Această diferență însă nu poate fi remediată de către mine prin controlul certificatelor verzi. Munca de convingere este apanajul tau, Statule. Tu trebuie să îi asculți, să îi înțelegi și să îi convingi pe cei neconvinși încă. Trebuie să găsești un limbaj de comunicare și înțelegere cu ei și să vezi care sunt obiecțiile și fricile lor. Sigur, vă rămâne întotdeauna un mic procent refractar și cu idei revoluționare, și cu aceștia pot să accept  să fac munca de polițist pentru binele comun, dar aceștia pot reprezenta doar  un procent rezonabil din total si nu majoritatea.

Așa că revin la titlu , degeaba mă vrei polițist, Statule, pentru că eu nu îmi doresc să fiu. Nu doresc această autoritate și nici nu consider că trebuie să o am. Nu este datoria mea sociala. Nu este rolul meu, iar când citesc măsurile care se vor lua în continuare am mari îndoieli că tu, înțelegi care este rolul tău in aceasta luptă. Mai mult mă îndoiesc ca tu înțelegi ca ești in mijlocul unei lupte care ne afectează pe toți si are mari șanse să se sfârșească cu o înfrângere a tuturor. Degeaba ai vrea tu sa muți frontul la nivelul meu, deja scena bătăliei este mult prea extinsă pentru mine sa fac fată.   Iar dacă am ajuns într-un moment în care sunt necesare măsuri extreme  din cauza gravitații situației, atunci dintre noi doi polițistul nu poți fi decât tu, căci acesta este rolul tău si nu al meu și ai autoritatea legală să ți-l asumi.

P.S.  Prin Stat ( atunci când apare cu litera mare) mă refer la toate autoritățile, politice sau administrative, alese sau de carieră, care pot și ar trebui să influențeze campania împotrivă virusului.

Nu mă mai întreba dacă ardeiul iute este iute

Condiment foarte popular în bucătăria românească, ardeiul iute este folosit  atât  la gătit, cât și ca atare, ca însoțitor al unor feluri de mâncare.  Un consumator de ciorbă de burtă vă va spune că acel fel de mâncare nu se poate consuma fără ardei iute ( nu sunt de acord), dar se obișnuiește , în funcție de obiceiuri și preferințe , consumarea lui și la alte ciorbe sau feluri principale.

Pentru că este foarte cerut, noi, ca restaurant, îl oferim gratuit clienților, cam cum oferim sarea, piperul sau oțetul.  Noi îi preferăm pe cei murați, în primul rând pentru că toți din borcan sunt iuți și, în al doilea rând,  pentru că sunt la un preț rezonabil indiferent de sezon. Daca printre ei se strecoară unul care nu este iute atunci prin murare iuțeala  se va transmite la toți. Este mult mai ușor decât să cumperi din cei cruzi și să îi tot testezi daca sunt iuți sau nu, piața fiind invadată de cei turcești sau bulgărești, care de regulă nu sunt picanți.  Sigur, dacă am cere doi lei de fiecare ardei, ne-am permite căutarea extensivă a ardeiului iute perfect, dar fiind un produs oferit  gratuit încercam să maximizăm relația cost/efect   și in consecintă ardeiul iute murat este soluția.

Dar revenind la ale noastre – ardeiul iute poate fi mic , mare, rotund, lunguieț, verde sau roșu, el va fi întotdeauna suficient de picant, tocmai pentru că ne pasa de satisfacția si confortul  tău. 

Acestea fiind zise urăsc două întrebări:

„Ăsta-i ardei iute?”

 Nu, dragă client, este pus acolo lângă ciorba strict de decor. El arata că un ardei iute, are forma de ardei iute, are culoare de ardei iute, are gust de ardei iute, dar noi îl folosim de decor, că așa ne vine nouă să îl punem lângă ciorba pentru contrastul de culoare.

„Este iute ardeiul iute?”

 Da, este iute. Daca ți-l oferim ca ardei iute atunci noi, că restaurant ( și majoritatea restaurantelor), l-am achiziționat ca fiind iute. Îl și gustăm câteodată, ca să ne asigurăm. Firma familială  care pune murăturile ( da, sunt de casă) consuma o grămadă de timp și energie că să fie sigura că e iute amestecul magic.  Iar tu ignori efortul nostru prin întrebarea: este iute? Ce te aștepți de la mine să spun? Că nu? Ai dori să gust din fiecare personal? Nu pot, din considerente de igienă și apoi, după primii trei mâncați oricum mi-am făcut praf papilele gustative și nu mai simt nimic. Și nu cred că ai prefera să îți servesc un ardei iute care a fost în prealabil testat, nu?

Chiar daca nu are forma traditionala pe care o cunoasteti, si cel din imagine este totusi un ardei foarte iute.

Că să evit toate astea, azi am pus pe linie următorul anunț: ARDEIUL IUTE ESTE IUTE. Pofta bună!

Sindromul vanzatoarei de la alimentara

O mica poveste despre ce am patit azi la banca. Nu merg des la banca pentru ca nu am de ce, dar uneori este necesar sa merg  intr-o sucursala, in povestea de azi ca sa ridic un card. Pare cel mai usor lucru din lume, iei un plic, dai o semnatura, dar asta doar pana calci pragul agentiei. Numele bancii si agentia nu sunt importante, se putea intampla oriunde.


Joi, dupa servici, m-am oprit la agentia respectivei banci, aflata relativ convenabil aprope de unde lucrez. Am intrat inauntru si am  constatat placut surprins ca sunt urmatorul la rand, ambele ghisee fiind ocupate. Imi zic in sinea mea ca am avut noroc , dar realitatea nu a fost de acord cu mine. Am asteptat peste 15 minute la coada fara sa ajung la ghiseu. Si as mai fi asteptat fara probleme, dar nu in conditiile in care angajatele de la ghiseu nu isi dau interesul pentru a face lucrurile sa se miste. Nu ma deranjeaza ca am de asteptat ,nu sunt prost sau absurd, inteleg ca uneori mai sunt si altii in fata mea. Dar ma deranjeaza sa astept din indolenta celul de la ghiseu, indiferent ce fel de ghiseu. Parca era concurs de cine se misca mai incet iar clientii sa isi vada locul lor, adica jos de tot, umiliti si lasati sa astepte, caci deranjeaza, avand pretentia absurda de a fi serviti intr-un timp rezonabil. In final, pentru ca am indraznit sa intreb daca mai dureaza, dupa replica evidenta cu avem de lucru,  au acceptat sa ma ia peste rand, chiar a aparut cineva din biroul din spate. Cand am intrebat de ce nu a venit mai devreme persoana respectiva, pentru ca deja se facuse coada, din nou au spus, ofuscate, ca ele au de lucru.  Eu m-as gandi ca de lucru inseamna si rezolvarea diverselor chestiuni cu clientii, dar nu a fost dupa mine. In final, dupa ce mi-a luat buletinul, doamna de la ghiseu a inceput prin a ma intreba daca am primit mesaj pe telefon ( da, primisem) pentru ca, cardul nu este la ei, prilej de chicoteala superioara a ambelor persoane de la ghisee. In final a fost gasit si cardul, dar deja eram satul de umilinta. O alta chestie a fost ca nu a vrut sa imi dea buletinul inapoi pana cand nu vrea ea, ca sa zic asa, lucru care m-a facut sa il cer imperativ pe motiv ca nu are dreptul sa il mai retina. Odata ce  m-am identificat si m-au gasit in sistem imi vreau buletinul inapoi, fara alte explicatii si tergiversari.

Nu am mai vrut cardul. I-am rugat sa scrie pe el textual: clientul il refuza din cauza timpului mare de stat la coada si a umilintelor de la ghiseu.  Nu imi trebuia neaparat asa ca nu este o problema. Doamnele au ras.

 Mie personal nu mi s-a parut nimic de ras. In sens mai larg  imi par situatii de plans, pentru ca din pacate genul asta de atitudine fata de clienti intalnesti in foarte multe locuri, practic mai peste tot unde este un ghiseul, o receptie sau o casa de marcat. Ghiseele de la orice institutie de stat, cu mici exceptii, sunt dezastruoase. Doamnele de la supermarket isi povestesc urlat retete peste capul clientilor. Angajatul benzinariei imi arunca bonul peste tejghea de pica jos. Alta doamna de la o banca care ma ameninta, pe ton de politie, cu blocarea banilor daca nu actualizez datele. Alta doamna de la magazin care isi povesteste cu vecina amanunte familiale absolut dezgustatoare si neinteresante pentru mine. Angajatul din show room de la un dealer de masini care le inchide ca asa vrea el dar nu catadicseste sa le deschida decat daca esti „cu adevarat” interesat. Alta vanzatoare care urla ca si pe camp catre cineva in spate, si impicit catre clienti,  pentru ca nu stie sa foloseasca casca din dotare Si mai pot continua cu altul sau alta.

 Practic este similar cu vanzatoarea de pe vremuri de la alimentara care era un mic Dumnezeu si sunt destul de batran sa imi amintesc cum se comportau. Vanzatoarea era stapanul absolut al locului si toti ceilalti trebuiau sa se supuna autoritatii ei.  Sindromul asta dainuie in timp de 30 de ani si se extinde. Este cultivat de persoanele de la ghiseu fireste. Cred ca are cauze multiple: lipsa de educatie, lipsa de respect fata de celalalt, lipsa unei culturi in lucrul cu clientii si lipsa faptului ca nu spunem ce ne deranjeaza. Nu stiu care cauza este predominanta, dar sunt satul sa fiu umilit numai pentru ca am nevoie de un act, de un card sau sa platesc ceva la casa la magazin. Asa ca nu ma sfiesc sa spun. Doamnei de la magazin cu urlatul i-am recomandat sa mearga sa lucreze in agricultura.  La alte doamne le-am spus ca motivele de divort ale celor din familie trebuie sa ramana in familie si nu impartasite celor de la coada. Baiatului de la benzinarie i-am tinut o prelegere despre respect. De la banca doresc, si nu ma las, pana nu obtinut un punct de vedere oficial. Doar tipului din show room i-am spus ca e in regula sa le inchida ,ca nici nu doresc sa vad nimic, ca e o masina de spalat pe roti si am venit ca sa ii satisfac curiozitatea nevestei care vazuse reclama, ca mai am masini din gama lor si au un singur argument: sunt ieftine. Omul a fost ofuscat, deranjat in aroganta lui de vanzator de masini.

Sunt si locuri unde te simti tratat normal si sunt multe. Dar tine mai degraba de politica firmei respective si de administratorul local al activitatii. In final a respecta clientii, altceva nu se cere, este o deprindere care poate fi invatata si exersata. Nu este o problema ca multi  nu o au, dar este o problema cand tot mai multa lume nu vrea sa o invete.