Sărbătoarea Paștelui în instrucțiuni simple

Pentru că sunt altruist din fire,  doresc să te învăț cum  să  petreci un Paște  și mai fericit în câteva instrucțiuni simple. Să ne înțelegem, Paștele este fericit oricum, dar cu un pic de efort îl poți face mai bun.

  • Ține post. Este un prim pas obligatoriu pentru o sărbătoare fericită. Știu că este lung și greu, dar cum nu îl ții chiar toată ziua, ar trebui să reușești. Nu îți bate capul cu semnificația postului că oricum nu înțelegi nimic, dar fă paradă că postești. Spune la toți colegii de serviciu că tu ții post. Când termini cu ei, spune în supermarket, autobuz sau pe social media. Important este să știe lumea că tu ții post. Ideal ar fii ca firma la care lucrezi să aibă cantină. Acolo te poți desfășura, urlând în gura mare că tu ții post și nu ai suficiente feluri la dispoziție ca să poți alege. Ai vrea sa fie feluri consistente, ca și cele cu carne, dar să nu conțină carne.  Foarte important, acasă nu ține post, că nu are cine să te vadă, în afară de familie, iar ăia știu oricum că mai calci pe alături.
  • Fii religios și ține la ritualuri. Din nou, nu contează ce înțelegi, contează ce arăți. Fii sigur că toți din jurul tău știu că vei merge la biserica de Înviere. Semnificația sărbătorii este mai puțin importantă. Esențial este ca tu să iei lumina direct de la sursă, adusă cu avionul din Ierusalim. Ignoră că adusul cu avionul este o chestie recentă, iar lumina era sfântă și înainte de asta.  Dacă chiar nu plănuiești să mergi, pretinde că  frecventezi  fie o biserica mai obscură și mai îndepărtată, fie una foarte aglomerată.  În ambele cazuri poți să ai o scuză că nu te-a văzut nimeni.
  • Apără religia ta.  Cel mai probabil ai văzut la televizor sau ai auzit oricum despre conspirația catolicilor de a fura lumina ortodocșilor, prin sărbătorirea Paștelor în aceeași dată. Ignoră argumentele practice și teoretice în favoarea acestei schimbări și arată-te indignat de schimbarea în sine. Pretinde că pe tine nu te-a întrebat nimeni, iar tu, ultra-religiosul, nu poți accepta așa grozăvie. Poți să pretinzi chiar că, de fapt ăialalți, care nu sunt frații tăi întru credință creștină, nu au lumina care trebuie. Numai neamul ortodox  o are.
  • Fă curat în casă. Știi tu sigur că de Paști se face curat prin casă și se spală tot ce se poate spăla, doar așa este tradiția.  Ignoră întrebarea evidentă, de ce numai de Paști?, în restul anului nu faci curat și speli? Umple-ți timpul liber cu această ne-plăcută activitate.  Este Paști și trebuie să o faci, dar numai dacă te lauzi cu ea prin toate locurile posibile.
  • Gătește feluri tradiționale. Partea frumoasă  este că felurile respective variază de la familie la familie, așa că poți practic să gătești orice vrei tu, atâta vreme cât nu arată a salată de legume sau alt fel mai ușor. Ai mâncat legume destule în post. Important este să fie multă mâncare, cu cât arunci mai multă cu atât este semn de bogăție mai mare. Fii sigur că descrii în detaliu, cui vrea să asculte, inclusiv casierilor de la supermarket, ce o să gătești, cât o să gătești și când exact le gătești ca să aibă gustul perfect.  Asigură-te că ești văzut de lume cu plasele de cumpărături pline. Ideal ar fi ca în final unul, sau chiar  doi membri ai familiei, să ajungă la urgențe, dar se acceptă și un rău de la stomac cu desfășurare în cadrul familial. În acest caz fii sigur că ai spus la toate neamurile, colegilor  de serviciu și personalului de la supermarket  că atât de multă mâncare ați avut că vi s-a făcut rău.  Ca să alunece în jos toate felurile pregătite, însoțește-le cu vin mult și ieftin sau orice altceva vrei tu.
  • Fă spectacol pe social media. Aici merge cam orice, de la poze cu ouă vopsite, poze cu mâncare de Paști, la poze de natură religioasă. Orice poză este bună dacă dovedește cumva cât de fericit ești de Paști.  

 Și pentru după sărbătoare am câteva sfaturi:

  • Aruncă toată mâncarea aia făcută degeaba . Ar fi trebui să știi, că nu este prima dată, dar oricum fă poze cu ea, să se știe cât de mult a rămas. Sigur nu este necesar să faci  munți de mâncare,  sarmalele se pot face și în cantități mai mici. Dacă nu poți împărți rețeta la doi sau trei,  atunci roagă și tu pe cineva care poate folosi un calculator.
  • Șterge toate pozele de pe social media. Gata, a trecut, nu mai dă nimeni like-uri, trebuie găsit altceva.  Mai degrabă poți distribui cugetări religioase  pe tema: lumina noastră a fost mai ceva ca lumina lor. Cel mai probabil că pentru tine ritualul este mai  important, ce se află dincolo de el este o necunoscută. Fii foarte indignat pe catolici că vor să îți mute Paștele. Nu știi oricum cum se calculează data, dar chiar și așa, știi tu sigur că este data corectă.
  • Plânge-te că postul îngrașă. Surpriză,surpriză, cartofii ăia prăjiți or fi de post, dar uite ca îngrașă. Dacă ai ținut post cu gândul secret că mai pierzi din kilograme atunci ai pierdut vremea degeaba, că de fapt te-ai îngrășat.
  •  Plânge-te la toată lumea ce greu a fost.  Sărbătoarea este despre tradiții, iar tradiția ta spune că trebuie să bei și să mănânci până nu mai poți. Nu știi de unde vine tradiția dar nu este relevant. De altfel și despre Crăciun se spune la fel. Sigur, nu te-a obligat nimeni, dar acest aspect este irelevant.
  • Laudă-te cum ai petrecut tu de Paști. Tine minte,  nici nu trebuie să fie o zi memorabilă pentru tine,  important este să fie mai extraordinară ca a vecinilor, neamurilor sau cunoscuților.

Dacă urmezi aceste câteva sfaturi simple vei avea o sărbătoare a Paștelui ușoară, plăcută și cel mai probabil terminată cu o indigestie.

Mitocanul în saună

Pentru că folosirea saunei este o artă mai puțin cunoscută pe la noi, iar mitocanii se străduiesc adesea să o deprindă, cu rezultate neconcludente, m-am gândit  să le ușurez un pic viața, altruist din fire fiind, compunând un scurt ghid de folosire a respectivei facilități.

  • Nu te spăla înainte. Toată lumea știe că în saună transpiri, așa că este redundant să te speli înainte. Numărul tău de spălări săptămânale este oricum limitat așa că nu irosi una aproape degeaba. Dacă dai de cineva în saună care strâmbă din nas la mirosul tău corporal puternic, ignoră-l sau mai bine, spune-i că este ceva natural.  Daca igiena ta anală lasă de dorit atunci fii agresiv din start că este mai sigur.  Alternativ te poți parfuma înainte, combinația de arome și abur cald este îmbătătoare.
  • Nu folosi prosop.  Cuvântul de ordine este niciodată. Intră direct în saună, trântește-te pe primul loc liber și stai acolo. Încet, încet se va face o pată mare de transpirație sub tine. Poți să fii mândru de ea și să o arăți celorlalți ca semn ca ai stat mult înăuntru. Te poți și bălăci în ea împreună cu amicii.  Nu îți bate capul cu boli de piele transmisibile, igienă corporală și altele de acest gen.  Oricum nu ai noțiunile astea, nu înțelegi conceptele, așa că ce rost are să îți obosești neuronul. Tu ai venit la saună să te relaxezi și nu ai venit la sala de lectură ca sa citești instrucțiunile afișate. Dacă cineva protestează ignora-l sau fii agresiv din nou. După caz.
  • Nu te dezbrăca. Este rușinos să îți arăți părțile intime, așa că nu o face, că nu ești la doctor. Poarta slip sau mai bine șort până la genunchi. Nu vrei ca prietenii sau, mai rău,  necunoscuții să îți vadă bărbăția sau ce ai tu pe acolo. Cine știe ce se poate întâmpla. Stai îmbrăcat. Dacă nu ai slip sau șort, poți folosi chiloții de ieri pe care îi porți și azi, că așa va trebui măcar să îi speli acasă. Materialul ăla care se va închinge în saună va mirosi plăcut, se va simți bine pe piele și cum oricum nu folosești prosop, te va proteja să te așezi direct în transpirația altcuiva. Ar putea să se simtă plăcut,  ca și atunci când te îmbeți și îți dai drumul pe tine.
  • Fă  diversele gesturi obligatorii. Gesturi despre care știi tu sigur că se fac în saună.  Primul gest obligatoriu este să îți scoți mizeria dintre degetele de la picioare. Scarpină-te cu încredere în mod repetat, că poate pică ceva.  După ce transpiri frecă cu încredere orice bucată de piele la care ajungi. Asta va îndepărta transpirația, părul picat și pielea moartă. De transpirat vei transpira din nou,  iar de restul nu ai nevoie. Dacă faci asta când este înghesuială, atunci au un mai mare efect. Dacă ai posibilitatea, fă rost de o perie pentru extra-efect.  Râgâie și scoate tot damful de la ce ai mâncat tu înainte. Nu trebuie să te abții, nu trebuie să te scuzi, doar ești la saună, știi sigur că așa se face.  Sufla-ți nasul cu mâna. Nu te șterge de scândura de lemn că este urât. Nu te șterge nici de șort sau de chiloți, că sunt ai tăi. Uită-te în jur că s-ar putea sa fie un vas cu apă. Ignoră că este destinat pentru pus pe pietrele fierbinții și clătește-ți mâinile în el. Dacă pui apa pe respectivele pietre atunci se va steriliza oricum, așa că nu contează. Scoate sunete puternice de plăcere. Nu știi de ce, dar așa se face.
  • Înghesuie-te. Spre deosebire de lift, sauna nu are limită de greutate. Te poți îndesa înăuntru liniștit. Nu aștepta să îți vină rândul, ignoră numărul de persoane trecut  la intrare și  treci peste evidența faptului că este plin. Ideal ar fi să te îndeși într-o saună mixtă, dar în lipsa de altceva, te îndeși unde se poate. O burtă mare te ajută aici în mod deosebit.
  • Stai până leșini. Dacă tot ai intrat ce rost mai are să ieși? Știi tu sigur că transpiratul ajută la slăbit așa că stai acolo în balta de sudoare, a ta sau a altora. Nu ieși până nu ai slăbit sau ai leșinat, depinde ce se întâmplă prima dată. Alternativ, după ce i-ai deranjat pe toți cu foitul de colo colo, poți să ieși afară. Cu cât mai aleator cu atât mai bine.  Ignoră total ritmul de cicluri de solicitare si repaus a organismului.  Asta este pentru cine citește și tu nu practici sporturi intelectuale.
  • Nu te spăla după saună. Da , știu, suna contra-intuitiv chiar și pentru tine, dar toată transpirația aia rămasă pe corp îți va face bine. Faci și economie la apă caldă, te poți și lăuda cu mirosul corporal puternic și economisești și timp. Este de ajuns să te ștergi cu prosopul sau tricoul.  

Aceste câteva simple sfaturi sunt ușor de urmat, intuitive și vor garanta o experiența plăcută. Problema este că va fi mitocănesc de plăcută. Eu personal am mari reticențe în a merge la saună pe la noi prin tară. În țările mai cu apă caldă și mai avansate în ale civilizației,   îmi place să merg, dar pe la noi am  rețineri.  Totuși, într-o după-masă de duminică m-am dus  să  înot, ca recuperare după alergat, la o locație dedicată sportului, teoretic scumpă și de top. Am contat pe faptul că nu va fi lume și presupunerea mea a fost corectă. La saună s-au perindat, într-un interval de 40 de minute,  șase persoane cu mine cu tot. Din șase doar eu și încă una  am reușit să nu bifăm nici un sfat, în rest s-au întrecut pe ei în porceală.  Asta include și sfatul cu spălatul, doar dacă individul nu a făcut duș in trei minute, cu șters și îmbrăcat cu tot. Doamna nevastă zice că la femei este mult mai civilizat, dar acolo nu am voie, și oricum faptul că este de bărbați nu este o scuză pentru mitocănia groasă.

Răutatea, prostia și ușile închise

Am citit recent un articol în care autorul întreba cititorii care sunt le sunt amintirile din perioada de dinainte de 1989. Am găsit întrebarea interesantă pentru că sunt  mulți ani de la revoluție și amintirile au tendința să se estompeze, așa că am profitat de ocazie pentru a face un sumar al lor.  Poate pentru că am avut o copilărie fericită, iar revoluția m-a prins către finalul ei, spre trecerea în adolescență, majoritatea amintirilor sunt fericite. Există una însă mai puțin fericită sau copilăroasă, pe care îmi place să o denumesc misterul ușilor închise.

Un al doilea impuls care mi-a redeșteptat amintirea a fost un cunoscut care se plângea că, într-o situație anume, situație în care poliția locală ar fi trebui să dirijeze traficul, instituția respectivă se ocupa de fapt de datul de  amenzi. Atunci mi-am amintit că prostia, răutatea si lipsa de umanitate au făcut și ele parte din copilăria mea și așa am revenit la amintirea ușilor  de acces închise.

Când zic uși închise mă refer la uși de acces, uși care existau în realitate, nimic  la nivel metaforic deocamdată. Ușile acestea erau peste tot iar scopul lor era, ca și la orice ușă cât de banală,  să permită accesul undeva. Doar că de multe ori erau închise.   Dacă un parc  public împrejmuit cu gard avea uși de acces către diverse străzi, atunci puteai să fii sigur că unele erau închise. Arbitrar, așa pentru că administratorul sau portarul, au decis ei, în mintea lor măruntă, că sunt prea multe uși, iar lumea ar putea să ocolească. Blocul în care am stat până în 87, avea ca și orice alt bloc banal, o ușă de acces de la alea principală, ușa mare, ceam mai folosită, dar și una mai mică care dădea către parcul din spate. Ușa cea mică era de multe ori și complet arbitrar închisă.  Nu știam niciodată când și de ce era închisă, bănuiam doar de către cine. Cred că acel cineva o  închidea pentru simplu fapt că avea cheie și putea. Pentru noi, copii, era o problemă, blocul de patru nivele fiind in forma de U, trebuia să găsim fie o ușă deschisă către parc la o altă scară, fie să înconjurăm toată construcția. Aceleași uși închise arbitrar le întâlneai și instituțiile publice. Îmi amintesc că la sala polivalentă din Cluj, unde mergeam frecvent la diverse meciuri, deși erau mai multe uși de acces, doar una era deschisă, așa că trebuia să te înghesui  ca să intri sau să ieși. Degeaba proiectase arhitectul mai multe uși de acces, calculate în funcție de numărul de persoane, pentru că cineva, cu o responsabilitate oarecare, decisese să închidă o parte dintre ele. Îmi amintesc și de un stadion, dar cred că era în București, sau poate erau mai multe stadioane, unde exista aceeași problemă, mare parte din ușile de acces erau închise, așa că lumea era nevoită să facă coadă pentru a intra sau ieși.  Pe mine, ca și copil, mă fascinau aceste uși închise și nu înțelegeam de ce, în ciuda rolului lor de a se deschide și închide, ele păreau să funcționeze mai mult ca niște ziduri. Unele uși erau de atât de multă vreme închise că probabil le mai  putea urni din loc doar cu mijloace mecanice.

Mai târziu am înțeles că închiderea acestor uși nu avea nici o justificare practică. Dimpotrivă, în cazul instituțiilor publice  care găzduiesc public numeros, dacă ar fi izbucnit un eveniment nedorit care să necesite evacuarea urgentă, atunci ar fi fost mari probleme.  Justificarea actului de închidere era mai mult din sfera morală, o transpunere în practică a frustrărilor mărunte, un sindrom al puterii prost înțeles și aplicat. Căci de ce ai închide o ușa care blochează accesul copiilor în parc? Doar din răutate, prostie, sau amândouă la un loc. Din nevoia de a arăta si exercita o putere la nivel mărunt, putere conferită de deținerea cheii. Din păcate nevoia aceasta de a umili semenul de lângă noi și de a ne dovedi puterea măruntă, chiar dacă fără nici un sens sau finalitate constructivă, este prezentă în continuare în societatea noastră. Polițiștii locali care dau amenzi în loc să dirijeze traficul și să ofere soluții de parcare în cazul unui eveniment care implică prezența a foarte multă lume, o dovededesc din plin.  A da o amendă este o putere măruntă. Poți sa alegi să faci uz de ea, în cazul descris, sau poți să alegi să îți exerciți atribuțiile oferind soluții. Dacă alegi să dai amenda și să închizi ușa, atunci dovedești ca răutatea și prostia nu au murit.

Am să închei dând un exemplu similar. În vecini de bunici, peste câteva case, era un corcoduș sau un dud, nu îmi amintesc bine. Important este că era un pom fructifer mai deosebit.  Ce îmi amintesc este că proprietarul nu făcea nimic cu fructele, doar le păzea să nu fie mâncate de copii, chiar și pe cele căzute peste gard. Cum pentru noi erau apetisante, fiind mai deosebite de ce aveau bunicii prin gradină, atracția era mare, cu atât mai mult cu cât picau și putrezeau pe jos. Totuși, proprietarul a ales să închidă ușa către ele și, mai mult, să păzească gardul. Desigur, era dreptul lui să le privească putrezind. Dar putea să și aleagă să deschidă ușa și să facă copiilor o plăcere.  Prostia și răutatea merg de multe ori împreună  cu gestul de a închide ușa, metaforic sau ne-metaforic.

Cafeaua scumpă din Cluj

Îmi place cafeaua și cred ca nu sunt singurul. Aș merge până acolo încât să zic că  am o adicție la ea.  Obișnuiesc să consum fie cafea neagră, mai lungă și cu un pic de lapte, fie cappuccino. De regulă dimineața beau un cappuccino, iar mai apoi în timpul zilei cafea neagră în care pun un pic de lapte.  Recunosc că, dacă am de ales, prefer o cafea bună, dar dacă nu este de găsit, la un cost rezonabil atunci mă mulțumesc și cu o cafea făcută de mine, prin diverse mijloace. Cafea proastă nu beau, prefer să nu beau deloc în acest caz, decât să îmi bat joc de mine.  

Observați cum am introdus cafeaua ca și o  comoditate zilnică la un preț rezonabil. Pentru că de fapt asta și este. O comoditate pe care o consumăm zi de zi și care ar trebui să fie de calitate indiferent de unde o  cumpăram sau de povestea din spatele ei.  Nu trebuie să fie scumpă pentru a fi de calitate, iar acest aspect trebuie bine înțeles. Din această cauză, mai sunt și altele,  iubesc Italia. Am cumpărat cafea de la cafenele, benzinării, magazine de sat, restaurante, popasuri muncitorești de la marginea drumului, practic de oriunde am găsit. Și peste tot a fost bună, exceptând un bar de mafioți din Porto Empedocle ( Sicilia). Acolo am intrat din greșeală, dar oricum oamenii au fost prea politicoși ca să ne refuze, așa că un individ care părea desprins din Nașul ( filmul), chiar a încercat. Ce vreau să zic este că,  în Italia se găsește peste tot cafea, în locații de toate felurile și este  considerat o banalitate să faci o cafea bună.  Nu este nevoie de lanțuri de cafenele, de povești sau de fandoseli. Este pur și simplu cafea, așa cum trebuie să fie. Prețurile plătite au variat de la 1 euro, irelevant  de ce cumperi, în sudul Italiei, la 2.6 euro în zone turistice.  În Arraba, acolo unde este făcută poza, la 2400 metri altitudine, cu acces dificil și probabil costuri de operare mari, am plătit 2.6 euro pe un cappuccino, mai puțin ca în Cluj.

Observați cum am introdus cafeaua scumpă, care se găsește peste tot în Cluj.  Prețurile nu au nici o justificare, alta decât transformarea cafelei din comoditate zilnică  în obiect de fițe și fandoselii.  Cum te poți fandosi mai bine? Dându-te mare cunoscător de cafea, ținând un pahar de firma în mână și explicând la cine vrea să asculte cât ai dat tu pe ea și unde e făcută.  Ori, dacă tu iei un latte ( cappuccino cu mai mult lapte) cu diverse arome și eventual frișcă deasupra, aceea nu mai este cafea. Este o bombă calorică cu un gust vag de cafea, despre care tu crezi că este cafea, iar cafeneaua profită ca să te taxeze nejustificat de scump.  Pe de o parte vina este a consumatorilor, mult prea dornici să plătească un produs supraevaluat numai pentru a epata cu el, pe de o parte este lăcomia cafenelelor care vor să câștige sume enorme vânzând doar câteva cafele.  Căci ce face orice individ care are ceva bani, nu mulți, puși de o parte, și vrea o afacere cu câștig facil? Deschide o cafenea, după ce inventează o poveste. În cazul în care ia o franciză atunci povestea este gata scrisă, in cazul în care o face pe cont propriu, atunci o scrie el, ignorând total că a făcut un curs de cinci zile și anterior lucra în construcții. Practic, în Cluj, marele oraș de cinci stele, dacă vreo o cafea făcuta la un expresor, o vei găsi numai și numai la cafenele, unde este exagerat de scumpă. Eventual va fi servită de niște indivizi tatuați și cu aspect jegos, care se pretind mari artiști, sau artiste, după caz,  doar pentru că știu manevra un expresor.  

Și uite așa, pentru că trăim într-un oraș de fițe, am reușit să transformăm o banalitate în marfă de lux, bazat pe false impresii despre noi înșine , povești interesante spuse de cafenele în decoruri extravagante, și o mare, mult prea mare, dorința de a epata. Bun venit în orașul de cinci stele, orașul cafelei scumpe și la fel de bune ca oriunde altundeva.

Horeca ca și dușman

Începând cu data de 15 martie toate persoanele juridice incluse în  categoria denumită generic Horeca vor trebui sa treacă în meniu și ingredientele fiecărui produs sau a fiecărui fel de mâncare. Nu pot să spun  în ce măsură este reglementată  această chestiune la nivel european, eu nu am văzut prin Italia sau Austria trecută chiar toată lista de ingrediente, așa că nu comentez necesitatea introducerii ei.

 Ce m-a surprins, însă, este virulența șefului APC, care, cu un discurs extrem de agresiv și voit populist, promitea el să disciplineze tot segmentul Horeca.  În alte vremuri ar fi un discurs perfect de politruc comunist care se lupta din greu cu burghezia.  Problema mea este că, de câte ori vreo instituție a statului vrea să arate că își face treaba, vine cu o abordare de aceste fel, care tratează totul la grămadă, lovește nediscriminatoriu în sectorul  privat de bună și rea credința și presupune, fără nici o dovadă de altfel,  cu toată lumea este vinovată. Prezumția de nevinovăție nu se mai aplică, pentru că  bugetarii au dobândit prostul obicei de a ataca privații ca fiind  sursa  tuturor relelor în acest stat de drept, stat care de altfel  nu mai prea există. Orice bugetar cu o funcție mai de seamă se erijează în cunoscător al adevărului absolut si are pretenția sa arate el privatului cine este șeful. Un alt exemplu pe care pot să îl dau este pretenția celor de la finanțe de a chema aleatoriu cetățenii să își justifice averea. Din nou aceeași problemă, eu, ca cetățean sunt vinovat apriori și trebuie să îmi dovedesc nevinovăția în timpul meu.  Vă las să ghiciți cine vor fi chemați și dacă vă gândiți la politicieni, maneliști, acoperiți sau milionari de carton, greșiți profund. Nu știu cum se face, dar de regulă, în mare parte din cazuri, tot cei care sunt corecți sunt controlați.

 Ca să revenim la respectiva măsură, nu va rezolva nimic din problemele care infestează Horeca și am să detaliez de ce:

  1. Nu toți cei din Horeca sunt țepari sau de rea credință. Cei pe care îi cunosc eu sunt de bună credință. De fapt foarte mulți  chiar sunt de bună credință. Poate că procentul celor de rea-credință este mai mare ca  în alte țări, dar o listă de ingrediente nu va schimba asta cu absolut nimic.
  2. Calitatea proastă taxată la suprapreț. Din nou, revenind la punctul 1, lista ingredientelor nu va schimba nimic din politica de prețuri. Faptul că tu scrii ce conține un fel de mâncare nu înseamnă că este și gătit corespunzător sau că prețul este adecvat.
  3. De regulă, în restaurant nu se folosesc majoritatea ingredientelor cu nume de chimicale ( cele cu E) pe care le găsiți pe eticheta produselor din supermarket. Nu prea se folosesc nici înlocuitori sau proteine adăugate.  In parte din cauză că nu este nevoie să conservi produsul pe termen îndelungat, în parte pentru că este greu să disimulezi proteina din soia în grătarul de porc. De fapt este aproape imposibil, chiar trebuie să folosești porc. Poveștile cu să scrie Horeca numărul de E din produs ca să știm dacă ne îmbălsămam sau nu, este doar isterie populistă. Ar fi mai potrivit să meargă respectivul domn să vadă ce conține o șuncă de porc la noi în supermarket și în Italia în același supermarket. Garantat la noi te poți îmbălsăma, dacă asta vrei. În restaurant este ceva mai greu, procesul de gătire este altul, modul de prezentare este altul, toată tehnologia este alta. Nu contest că mai sunt care înlocuiesc produse, untul cu crema de unt de exemplu, dar procentul este infim fața de ce conțin produsele din magazin.
  4. Faptul ca eu trec că perișoarele conțin carne de porc, ou și orez nu spune nimic despre calitatea acestor ingrediente. Trecând peste aberațiile respectivului domn cum că,  în curând, perișoarele se vor face din faină de greieri, faptul ca am scris porc nu spune nimic despre ce parte din animal este vorba, când a murit porcul ăla și de câte ori i-a fost prelungit termenul de valabilitate. Și orezul poate că nu este fiert de azi dacă mă gândesc bine. Lista nu menționează de fapt calitatea ingredientelor, modul lor de depozitare, modul de preparare.
  5. Mizeria din anumite restaurante și condițiile de lucru improprii va rămâne exact le fel. Lista de ingrediente nu are nimic de-a face cu mediul de lucru și cu neglijența angajaților.
  6. Evaziunea fiscală va fi exact la el de mare, dacă nu mai mare, odată cu creșterea Tva-ului. Am fost prin nordul  țării în restaurante în care îți spunea mare la început de meniu că nu poți achita decât cash.

Ce doresc să spun este că această listă de ingredient va schimba prea puțin din mentalitatea din Horeca.  Poate că este necesară, poate că nu. Cei de bună credință vor rămâne de bună credință, ceilalți nu.  Ce este greșit în această declarație este prezumția celor de la APC cum că toți cei din Horeca sunt la fel și o să îi disciplineze ei pe toți.   Pretenția de a deține adevărul și puterea absolută este o boală grea. Așa că cei de la APC nu spun nimic despre restaurantele unde au fost în control și totul era în ordine? Eu nu am auzit nici o declarație de acest gen. Tot ce am auzit sunt declarații cu restaurante închise, poate pe drept, nu contest, care amplifică percepția publicului că Horeca este dușmanul.  Zilnic citesc articole în care efectiv se laudă că au mai închis restaurante.

Controalele sunt necesare iar o legislație coerenta trebuie să existe, fără îndoiala. În ce privește autoritățile din Cluj eu am o bună colaborare. Doar că la nivel central pare să de fi declanșat o luptă de clasă cu Horeca. Horeca este dușmanul, nu contează ca membrii  ei sunt de multe feluri.  Horeca este cea care creează probleme. Uitați-vă la noi cât muncim să eradicăm dușmanul de clasă, burghezi s-ar fi spus acum ceva zeci de ani.  Privații sunt problema, v-ar spune orice instituție bugetară. Sigur, se poate întreba cineva , de ce până acuma nu s-au făcut controale în Horeca la modul serios sau de ce au fost autorizate aceleași restaurante închise de OPC.  Aș fi curios de răspuns.  Pentru că dacă tot nu ai făcut controale zeci de ani și ai permis ca oricine sau orice să funcționeze, atunci îți faci mea culpa pe tăcute și te pui pe treabă fără să mai faci și campanie electorală din asta.

O bombă capricioasă

Știți faza aceea din filme in care unul sau mai mulți tipi transpirați stau deasupra unei bombe și se gândesc care fir trebuie tăiat și care nu, pentru a evita o explozie plină de dramă?  Iar în tot acest timp un ceas merge invers, către zero, doar pentru a sublinia tensiunea și a marca punctul culminant? Iar bomba stă și se gândește dacă în scenariu scria dacă trebuie să explodeze, nu trebuie să explodeze, la a câta secundă trebuie să se  oprească ceasul sau dacă nu ar fi mai bine să își scrie ea propriul ei scenariu, așa, pentru un impact dramatic suplimentar.

Cam așa arată și viața noastră de zi cu zi. Ca un scenariu de film în care permanent dezamorsăm o bombă. Sau mai bine zis, încercăm să nu amorsăm o bombă. Sau să o dezamorsăm încercând să nu o amorsăm în același timp.  Oricum, am pierdut sensul în care trebuie să mergem,  chimicalele acelea din bombă bolborosesc, nu știm sigur în ce sens se amorsează, nu prea știm, de fapt cum se dezamorsează. Iar bomba, a noastră cel puțin,  are un ceas care merge către zero în mod complet aleator. Câteodată mai repede, câteodată mai încet, iar uneori, intempestiv și  complet aleator, mai adaugă timp pe furiș.  Nu știi niciodată când vine momentul exploziei și cât de puternică va fi. Iar firele sunt toate de aceeași culoare, negru în această perioadă, dar ar putea fi și roșii pentru un  efect sporit, așa că nu poți să știi pe care fir să îl tai ca să ai succes. Iar care fir este tăiat este complet irelevant,  pentru că  nu știi când ajunge ceasul la zero, tocmai ce v-am spus. Iar scenariu nu ne-a fost pus la dispoziție de regizor, așa că nu avem de unde să știm nici amploarea, nici cauza și nici momentul exploziilor. Pentru că nu este doar una. Este o bombă care se regenerează  la nesfârșit și explodează de câte ori vrea ea.  Pentru că am un sentiment că de fapt bomba scrie și scenariu, dar nu vrea să ne dezvăluie și nouă acest mic secret,  numai  așa, pentru a face lucrurile mai interesante. Așa că bâjbâim prin întuneric, deși toate se întâmplă pe lumină, și încercăm să salvăm lumea atât cât se poate și când se poate. Pentru deși mai reușim  este să reducem numărul și amploarea exploziilor,  seria lor continuă către un viitor incert

Celor care aveți adolescenți, mai ales fete, vă sună cunoscut? Eu cred că da. Căci bomba în chestiune este chiar fiica noastră pre-adolescentă. Iar traiul cu ea întrece orice scenariu. Pentru că un scenariu aduce previzibilitate, sunt niște cadre și scene fixe care trebuie să aibă loc.  Traiul cu fata are previzibilitate doar prin prisma faptului că știm că se va scula dimineața, va merge la școală și se va culca la loc seara. Între aceste repere se pot întâmpla multe lucruri neașteptate și cele mai multe țin de capriciile ei.  Știm că este o perioadă dificilă, am înțeles asta, și noi am trecut prin ea și avem bunul simț să recunoaștem că nu am fost perfecți. Asta ne-a costat ceva puncte la imagine, dar am hotărât să fim sinceri. Doar că noi nu aveam atâta energie distructivă. Sau poate nu ne aducem aminte, nu pot să fiu sigur în zgomotul din jur. Dar  încep să am mai multă înțelegere pentru părinți noștri. Revenind, majoritatea crizelor se întâmplă pentru că așa vrea ea.  Așa a avut ea chef, in mod deliberat și conștientă de consecințe, să explodeze. Doar pentru că  se poate și a simțit imperios nevoia să o demonstreze încă o dată.

Nu întotdeauna  o face deliberat,  uneori pur și simplu neuronii ei sunt cuprinși de o  furtună de origine hormonală. Iar  alteori furtuna are de-a face cu frustrările juvenile prost gestionate. Sau cu faptul că nu găsit CD-ul ală care îi  trebuia la magazin.  Nu poți să știi niciodată, doar explozia și drama  care urmează  este sigură. Iar în paravanul de care se lovește suflul , ineluctabil, suntem doar noi. Pentru că  de față cu străinii, bomba este rușinoasă și evită să pornească ceasul către zero, se transformă complet din a fi bombă și devine un  mielușel drăguț, cuminte și frumos îmbrăcat. Ea știe că de fapt nu ar trebui să dea ghes instinctelor pornite din capricii.  Înțelege bine  termenul de autocontrol, doar că îl aplică cel mai ades în public și mai niciodată acasă. Pentru că așa vrea ea. Pentru că se poate.

Iar noi înțelegem că așa este perioada și încercăm să ne bucurăm de ea după cum reușim, mai printre explozii, mai în perioade de calm. Paradoxal, dar nu putem pune bomba într-o cutie balistică din care să nu răzbată nici un suflu, pentru că i-am înăbuși personalitatea.   Tot ce putem face este să mai rescriem un pic scenariul cu niște limite la numărul de explozii.  Scenariul mai trebuie să includă și un alt tip de acțiune, altfel filmul nu este vizionabil.

Cum să organizezi o masă cu prietenii

Varianta serioasă

Pentru că în realitate  prieteniile se mai și întrețin, uneori, mai rar sau mai des, vine acel moment când organizăm o masă acasă. În teorie nu este un lucru greu, dar  odată cu  vârsta pretențiile și așteptările cresc, împreună cu abilitatea socială complet ne-necesară de a judeca. Așa că dacă nu doriți să fiți subiect de bârfă, câteva sfaturi sunt utile.

Primul și cel mai simplu sfat este să nu organizați mese acasă, caz în care a-ti scăpat de toate problemele, doar că veți scăpa gradual si de prieteni.  Poate că nu este un lucru rău, pentru că  nu cred că este nevoie de acele prietenii care se întrețin numai prin mese și băutură, dar ca să revenim la text, să presupunem că o veți face.

Atunci când organizați o masă chiar și între prieteni este bine să aveți în vedere că nu este numai despre mâncare și băutură. În egala măsura contează prezentarea, compatibilitatea comesenilor, meniul și atmosfera de fundal. O să le iau pe rând.

Chiar dacă aveți prieteni din diverse cercuri sociale este bine să țineți cont că lumea la masă ar trebui să aibă subiecte comune de discutat. Vorbim de o masă intimă, nu de un bufet cu vreo ocazie specială, fapt  care implică prezența a foarte multă lume. Altfel,  dacă doctorul și coafeza vor sta la aceeași masă, sunt șanse bune să fie o conversație cam subțirică, salvata numai de faptul ca sunt ambii conspiraționiști.  In același mod nici dușmanii din liceu nu se vor împăca la masă doar de dragul tău și nu, nici divorțurile nu sunt reversibile in timpul unei cine.  Situațiile ciudate sau stânjenitoare sunt mai bine a fi evitate .

Prezentarea este adesea la fel de importantă ca și meniul. Știu că la coasă se mănâncă pe jos și din farfurii improvizate, dar este un semn de respect față de musafiri să îi primești într-un mod corespunzător.  Ca regulă generală, primește-i un pic mai bine decât te-au primit ei. Nu insista cu mese de lemn și tacâmuri de plastic dacă ei au pus față de masă.  Suntem oameni civilizați, nu vulturi, și hai să ne bucurăm estetica confortului modern .  Nu este necesar de recreat fastul unui restaurant de lux acasă,  dar în nici un caz nu trebuie să dăm senzația că organizarea mesei este doar o obligație pentru noi.  Farfuriile ar trebui să fie toate la fel, tacâmurile tot așa, masa acoperită corespunzător, mâncarea prezentată într-un mod apetisant,  iar paharele folosite conform cu scopul lor. Vinul roșu de beau din pahar de vin roșu, eu unul țin la asta. Dacă organizăm un picnic în grădină, atunci putem fi ceva mai relaxați, din motive logistice.

Și astfel am ajuns la meniu, chestiunea cea mai arzătoare. Meniul trebuie gândit în așa fel încât să fie gustos, să placă la cât mai mulți și să fie ușor de preparat. Dacă aveți prieteni cu cerințe culinare mai speciale, ar fi elegant să țineți cont de ele. Am să dau altădată sfaturi despre alcătuirea meniului, dar dacă nu le aveți cu gătitul, complicați-vă cât mai puțin. Fără produse sofisticate, fără feluri de mâncare care necesită timpi lungi de gătire, cel mai important este să avem produse gustoase care să bucure papilele gustative.  Este acceptabil să comandați mâncarea, dar de undeva de unde sunteți siguri că nu vor fi surprize. Nu faceți experimente. Felurile de mâncare pot să fie foarte diverse, depinde ce vă place.  Acestea pot include la fel de bine paste, pizza comandată, friptură, grătare sau orice altceva . Băutura ar fi bine să fie asortată la mâncarea servită și la preferințele invitaților. Chiar dacă vouă vă place vinul roșu și credeți în mod sincer că se potrivește la orice, se poate ca altcineva să prefere berea, o tărie la aperitiv, sau poate doar apă. În mod practic nu puteți satisface orice pretenție dar este suficient să aveți două, trei variante. Cum presupun că vă cunoașteți prietenii acesta nu va fi un impediment.

Ultima din lista este muzica. Dacă locația aleasă se pretează la așa ceva atunci este recomandat să aveți o muzică de fundal pentru a crea o atmosferă plăcută. Unul din miracolele cu platformele de streaming este că orice melodie este la dispoziția noastră instantaneu. Ține-ți cont însă de ce vor și comesenii și nu insistați cu concertul rock care v-a plăcut atât de mult. Un cafe concert de pe Spotify este foarte bun.

 Acestea fiind zise nu vă rămâne decât să organizați masa. Cel mai mare impediment în calea unei mese reușite este anxietatea celui care organizează.  Poftă bună.

Ce nu aștept de la tine, mitocane

Bunul simț sau imaginația, formata de anii de scoală sau prin lecturi de diverse feluri,  îți poate crea  anumite așteptări. Iar când aceste așteptări nu sunt  îndeplinite apare un sentiment de frustrare. În timp am învățat că frustrările sunt în cea mai mare parte ale mele, subiectul respectivei așteptări setate greșit fiind rareori afectat. Valoarea de adevăr a enunțului meu este probată din ce în ce mai mult  în micile lucruri cotidiene pe care le ai de făcut trăind în Clujul așa zis de cinci stele . Atunci când interacționezi cu cineva, te aștepți la anumite lucruri, de bază pentru civilizația umană.  Doar că în marea de mitocani ( sau ghiolbani dacă vreți ) în care trăim, nu te mai poți aștepta la nimic bun. Prin urmare am învățat să nu mă mai aștept la următoarele:

Politețe, comportament civilizat  și bun-simț – caracteristici  demult dispărute din viața cotidiană.  Atunci când interacționez cu cineva necunoscut presupun apriori că aceste  calități lipsesc. Nu am de ales. Experiența m-a învățat că, mai ales la generațiile tinere, este mai sigur așa. Eu, prin educația de acasă  primită, am învățat să fiu politicos cu absolut orice persoană, indiferent de statutul social sau economic.  Mitocanii nu stăpânesc aceasta artă și probabil nici nu o vor învăța.

Limbajul este  sărac și agramat– Un limbaj care sa includă mai mult de două sute de cuvinte a devenit o raritate iar sărăcia exprimării trădează notele mici avute la limba română, chiar și numai în cele opt clase terminate, sau liceu, sau facultate, nici nu mai contează. Gramatica,  cu toată gama ei de acorduri subtile,  este complet necunoscută lor, iar în consecință exprimarea  își deranjează și urechile prin lipsa de ritm și muzicalitate a limbii. Utilizarea înjurăturilor pe post de semne de punctuație este frecventă,  iar  tonul folosit agresiv, disprețuitor și grăbit.

Capacitatea de a argumenta si de a accepta un punct de vedere diferit.  Esența gândirii umane este capacitatea de a argumenta coerent o idee despre care crezi tu că este adevărată.  Dacă nu ești capabil să o argumentezi nu este o alternativă să o susții prin amenințări, agresivitate, limbaj licențios.  Nu este o rușine că nu o înțelegi, dar măcar cere explicații, nu recurge la limbaj de forță. Iar dacă nu o poți argumenta nu o susține.

Compasiune, empatie, înțelegere – uneori îmi pun problema ce s-ar întâmpla dacă aș avea un accident oarecare pe stradă. Convingerea mea este că, în primul rând lumea ar râde de mine, apoi ar sări să mă jefuiască și abia apoi să mă ajute. Așa că încerc să evit o astfel de situație.

Respect pentru munca mea, oricare ar fi ea – dacă mă respecți și eu te respect. Indiferent  despre ce este vorba, unde și când, românul este expert în orice și nu se sfiește să o arate în gura mare.  Sunt situații în care nu se cere  emisă neapărat o părere sau  este chiar nepotrivit  sau redundant să  exprimi una. Mitocanul nostru are însă ambiția, și crede că este de datoria lui civic, de a avea una. Cel mai elocvent exemplu este cu mersul la restaurant, unde românul nostru mitocan nu merge să se simtă bine, merge să critice, să reproșeze că nu e bine, să fie nemulțumit și să afirme că el ar face-o mai bine, deși nu a gătit niciodată. Este absolut normal să spui ce nu îți place, doar că nu așa se procedează.

Interacțiuni relaxate –sunt o raritate. Mitocanul nu este relaxat, el trebuie sa fie tot timpul încordat, agresiv, zgomotos, sa își marcheze spațiul personal, să fie masculul alfa al unei haite inexistente. De câte ori merg într-o țară în care apa caldă a fost descoperită cu mult, mult timp în urmă, mă uimește cât de relaxați sunt oamenii și aș vrea să fie și pe la noi așa. Eu sunt relaxat, dacă tu nu ești, este problema ta.

Morala acestui scurt text este că, în practică, m-am obișnuit să nu mă aștept la nimic bun în nici o interacțiune cotidiană.  Așa că, mitocane, degeaba te-ai mutat la oraș cu tot cu manierele tale proaste și lipsa unei minime educații, că civilizația a trecut pe lângă tine. Mi-e îmi ești complet indiferent, oricine ai fi. Chiar dacă vorbesc cu tine, te văd, sau te aud pentru că nu am de ales ,pentru mine ești doar unul dintr-o mulțime mare.  Așa că, oricât te-ai strădui tu, stimate mitocan, nu mă poți deranja cu nimic. Pentru mine sănătatea mea mentală este mult mai importantă decât educația ta inexistentă.

P.S. Poza nu are legătură cu restul articolului. Este doar o poză frumoasă facută in timpul unei excursii relaxante pe Ineu.

Învățăturile  de Crăciun ale ghiolbanului tată  către fiul său

Fiule,

 Suntem la început de Decembrie, Crăciunul este  aici și noi, ca niște credincioși ce suntem  îl vom sărbători cum se cuvine. Noi nu mergem la biserică,  ca vine ea la noi, prin cruciulițele de la oglindă și aia mare de pe portbagaj.   Vom face un Craciun, mai ceva decât al vecinilor și ălora care ne cunosc, să crape mațul în ei de invidie că nu au avut atâta belșug de bani de spart.

Întâi și întâi cumpără. Cumpără orice, chiar și ce nu ai nevoie. Cu cât cumperi mai mult cu atâta va fi mai frumos.  Cumpără un brad mare și falnic, să vadă lumea de ce soi de neam bogat ești tu. Ia unul cât mai mare, chiar dacă acasă vei tăia din el măcar un metru. Când îl cumperi ai grijă să-i desfaci pe toți, să fii sigur că l-ai luat pe cel mai frumos și mai des.  Cumpără mâncare cât mai multă. Nu-ți fă griji că se aruncă, dacă o dai la câinii de pe maidan înseamnă că ești bogat și ai de unde. Ăsta e semn de belșug.  Lasă, nu îți fă griji că ai dat bani pe ea. Mâncarea să fie din aia bună, grasă, nu cumpăra legume că iarna nu e sezon și nu se mănâncă din astea. Iarna mâncăm numai lucruri grase să țină de cald și  bem tărie să dizolve grăsimea.  Vezi, de Crăciun, nu cumpăra bere la pet că atragi sărăcia peste noi.

 Adu-ți aminte de neamurile  cele multe. Știu că nu le cunoști bine, dar așa ne învață ăștia, că de Crăciun să fim mai buni.  Dă-le măcar un telefon și mai du-te pe la ei, că te invită, că nu. Vezi,  sună numai la neamurile alea bune.   La ăia de le merge prost nu suna, să nu iei și tu nenoroc de la ei, că se transmite de doamne ferește.  Pe aia de-s mai cu pile și relații,  invită-i acasă, că, ceva tot pică. Ai grijă și scoate tot ce-i mai bun pe masă, să plece umiliți  și să vadă că tu ești cu dare de mână.  Să nu cumva să le spui ca ai cardul pe minus și datorii la credite, să nu creadă că ești sărăntoc. Tu nu ești sărăntoc, dar banii aia chiar meritau cheltuiți.

Mănâncă și bea de Crăciun, înainte și după, mult și fără grijă. Dacă îți e rău că ai mațul scurt și nu ține la mâncare multă, ia pastile de ficat din alea cum vezi la televizor.

Când cumperi cadouri să nu cumva să iei de mai mult decât primești. Să nu se îmbogățească neamurile și prietenii de pe urma ta. Dacă ai un interes cu ei, atunci ia-le din alea bune de la supermarket, dacă nu, ia-le de la chineji sau de la second-hand.  Orice iei, sa fie cu sclipici și cu scris in americană, să arate că ne-am ajuns. La ăia care nu au bani să îți ia ceva, tu nu le lua nimic.

Cât privește pe ăia de nu ți-s neamuri, ține-i din scurt și de proști. Mai ales acuma de Crăciun trebuie să le arăți tuturor cine-i  boss-ul. Neam de neamul tău nu s-or lăsat îmblânziți de Crăciun, așa că acuma nu te lăsa tu mai la  urmă de ei. Înghesuie-te în orice magazin la orice coadă, fi nervos cu orice ocazie și fi agresiv în trafic. Spune întruna la colegi ce ai mai cumpărat și cât ai dat. Ține minte,  când spui cât ai dat, dublează, numai așa,  ca să-i umpli de respect.

Și tot ca să-i umpli de respect donează și tu ceva la biserică. Ceva haine vechi de nu le mai porți. Nu le mai spăla că asta consumă curent și  e scump acuma, dă-le așa cum sunt. Vezi, ai grijă să te vadă cât mai mulți și dacă nu te văd spune-le,  ca să știe că tu nu ești zgârcit ca ei care nu dau nimica.

Fiule, ține minte, Crăciunul nostru este mai bun decât Crăciunul lor și trebuie să le arăți asta zi de zi. Mănâncă mult, bea necumpătat, sparge bani fără măsură, și astfel o să reușești să ai cel mai tare Crăciun.

P.S. Fotografia este doar cu titlul informativ. Din păcate hârtia va fi goală. Cum sunt mari șanse ca respectivul ghiolban să fie analfabet funcțional, învățăturile vor fi transmise prin viu grai.

Gânduri de Crăciun

Pentru că   începe luna decembrie și odată cu ea perioada pe care o denumim generic, a Crăciunului, am câteva gânduri de împărtășit, unele mai bune, altele mai puțin bune.

Perioada Crăciunului– perioada asta a Crăciunului se limita pe vremuri la câteva zile. Dacă mă gândesc bine am avut ani în care am lucrat sau am mers la școală pe data de 24.  Acum aceasta perioadă s-a extins bine de tot în Noiembrie.  Cam de pe la începutul lui Noiembrie, dar nu mai tărziu de mijlocul lui,  apare prin magazine marfa cu specific de Crăciun, adică  inscripționată cu reni, brazi, fulgi de zăpadă, globuri,  și o ține tot așa până după data de 24.   Fără îndoială că această extindere are la bază rațiuni comerciale dar efectul este că până pe 24 deja te-ai săturat.

Marfa de Crăciun – dacă perioada a fost lungită atunci era inevitabil să apară o gama și mai largă de marfă pe care am putea-o denumi de Crăciun. Adică orice lucru, mai mic sau mai mare, vândut in versiunea albă sau roșie, și cu inevitabilii reni ( sau fulgi de zăpadă, sau orice altceva) și de care ar părea că ai nevoie prin casă.  De fapt, nu ai neapărat nevoie doar că reclamele îți promit nemaivăzute bucurii dacă cumperi. Aceasta este de fapt șmecheria reclamelor de Crăciun, te îndeamnă să cumperi, să cumperi și iară să cumperi. Nici nu mai contează ce cumperi, doar să cumperi. Obiecte decorative pe care nici un om cu un simț estetic normal dezvoltat nu le-ar expune în afara Crăciunului. Pulovere care par drăguțe, dar numai si numai de Crăciun, în orice altă ocazie vei părea penibil. Ciocolate sau produse de patiserie cu specific așa zis de Crăciun. Moși de ciocolată care ascund iepuri de paști reambalați. Globuri de toate felurile, cu astea nu am nimic, doar că mai am cutii întregi din anii trecuți. Produse alimentare care dintr-o dată au devenit cu specific de Crăciun, în tot restul anului nu sunt. Hectare și hectare de rafturi alocate la început de magazin. Îți par trebuincioase pentru că asta îți tot spun reclamele, cumpără și vei avea un crăciun fericit.

Colindele de Crăciun – un bun exemplu de lucru frumos de care te saturi din cauza folosirii abuzive. Îmi plac colindele, dar de Crăciun și în cantități mici. Îmi amintesc de anii copilăriei când umblam prin sat, la bunici, de colindat. Dar când le auzi  difuzate prin magazine până la exasperare, începi și te saturi de ele. Și de Hrușcă dacă tot abordăm subiectul . Cel puțin eu mă satur și nu trebuie să vă fie rușine să recunoașteți dacă și voi vă săturați.

Cadourile de Crăciun– un gest frumos atâta timp cât păstrezi costurile în limitele decenței. Îmi făcea o reală plăcere să urmăresc copilul cum scrie scrisori adresate lui Moș Crăciun și mai puțină plăcere să umblu prin magazine să  îi îndeplinesc dorințele.  Între timp copilul a crescut, credința în Moș Crăciun s-a cam estompat, dar lista a rămas.  Este un secret bine-cunoscut, nu vorbim între noi , dar cu toții știm că nu există. Copiii pot fi foarte mercantili. Dacă însă transformi gestul de a face un cadou cu ocazia Crăciunului în concurs de cine cheltuie mai mult atunci plăcerea se transformă în corvoadă. Banii, prin intermediul cadourilor de Crăciun, nu cumpără iubirea nimănui. Dacă însă  o cumpără, înseamnă că ai probleme.

Masa de Crăciun – un motiv de bucurie și de întâlnire cu familia sau cei dragi. după caz și posibilități.  Sau una, sau alta, sau amândouă, după caz și posibilități. A fost însă transformată  în concurs de mâncat și băut, având ca mare premiu un drum la spital cu ambulanța. Cuvântul cumpătare lipsește  din  acest context după  mulți ani de transformare comercială a Crăciunului, ghiolbănia și lăcomia noastră națională, și dorința de epatare a vecinilor sau cunoscuților. Cantitățile de mâncare cumpărate în magazine le rivalizează numai pe cele eventual cumpărate înainte de eventuala apocalipsă  și nu înțeleg de ce înainte de Crăciun comercianții nu atașează remorci la cărucioare. Ar face tot procesul  cumpărării mai ușor. După Crăciun pubelele gem de mâncare aruncată, dar asta nu mai contează, important este că am avut o masă bogată.  Și pentru noi masa de Crăciun este importantă, dar plăcerea ei vine din reunirea cu familia, conversația avută și vinul roșu, bun și băut cu moderație. Accept că fiecare familie are feluri culinare specifice   pe care le face de Crăciun și că acestea dau specificul festiv  al mesei, dar dacă le poți înlocui cu o pizza și să te simți la fel de bine în aceeași companie, atunci se cheamă că masa este reușită.

Filmele de Crăciun– chiar nu am nimic de zis aici,  se pare că nimeni nu a putut realiza nimic mai bun decât Home Alone, în multiplele iterații.  Le-am văzut de atâtea ori că aproape le știu pe de rost, dar ca și la desenele cu Tom și Jerry, mă amuz de fiecare dată. Mai sunt și cele cu specific religios, la acestea nu mă uit că și ele se cam repetă, dar nu mă amuză.

Bradul de Crăciun– da, sunt de acord cu el, atâta vreme cât nu este tăiat aiurea din pădure. Dacă este crescut special în acest scop, atunci nu văd o problemă în a avea de Crăciun un brad natural în casă, chiar și numai pentru miros. Dacă vă doriți unul din plastic este bun și acesta, fiecare cum consideră. Doar să nu deveniți ecologiști de tastatură și să încercați să explicați de ce nu mai putem avea brazi natural, că nu sunteți credibili.  Nu trebuie să distrugem chiar orice obicei numai de dragul de a arăta că suntem progresiști. Nouă ne place să împodobim bradul și îl lăsăm până pe la mijlocul luni Ianuarie

Din aceste gânduri s-ar putea înțelege că nu agreez perioada Crăciunului. Nimic mai neadevărat, nouă, ca și familie, chiar ne face plăcere să ornăm bradul, să pregătim masa sau să primim musafiri. Chiar dacă Crăciunul a căpătat valențe laice la început de secol XX, nemaifiind o sărbătoare strict religioasă, nu cred că este un lucru rău să ai o perioadă din an în care familia să fie în centrul atenției.  Chiar dacă sunt conștient că aceasta deplasare a centrului de greutate ascunde interese comerciale, le accept pentru valoarea familială a sărbătorii. Totuși cumpătarea și simțul rațiunii nu ar trebui să ne părăsească și împotriva a ce vor reclamele să te facă sa crezi, nu  mulțimea banilor cheltuiți sau mormanul de băutură și mâncare ingerata cu această ocazie fac sărbătoarea Crăciunului mai fericită.  Timpul petrecut cu familia sau prietenii fac sărbătoarea cu adevărat specială.