Bunul simț sau imaginația, formata de anii de scoală sau prin lecturi de diverse feluri, îți poate crea anumite așteptări. Iar când aceste așteptări nu sunt îndeplinite apare un sentiment de frustrare. În timp am învățat că frustrările sunt în cea mai mare parte ale mele, subiectul respectivei așteptări setate greșit fiind rareori afectat. Valoarea de adevăr a enunțului meu este probată din ce în ce mai mult în micile lucruri cotidiene pe care le ai de făcut trăind în Clujul așa zis de cinci stele . Atunci când interacționezi cu cineva, te aștepți la anumite lucruri, de bază pentru civilizația umană. Doar că în marea de mitocani ( sau ghiolbani dacă vreți ) în care trăim, nu te mai poți aștepta la nimic bun. Prin urmare am învățat să nu mă mai aștept la următoarele:
Politețe, comportament civilizat și bun-simț – caracteristici demult dispărute din viața cotidiană. Atunci când interacționez cu cineva necunoscut presupun apriori că aceste calități lipsesc. Nu am de ales. Experiența m-a învățat că, mai ales la generațiile tinere, este mai sigur așa. Eu, prin educația de acasă primită, am învățat să fiu politicos cu absolut orice persoană, indiferent de statutul social sau economic. Mitocanii nu stăpânesc aceasta artă și probabil nici nu o vor învăța.
Limbajul este sărac și agramat– Un limbaj care sa includă mai mult de două sute de cuvinte a devenit o raritate iar sărăcia exprimării trădează notele mici avute la limba română, chiar și numai în cele opt clase terminate, sau liceu, sau facultate, nici nu mai contează. Gramatica, cu toată gama ei de acorduri subtile, este complet necunoscută lor, iar în consecință exprimarea își deranjează și urechile prin lipsa de ritm și muzicalitate a limbii. Utilizarea înjurăturilor pe post de semne de punctuație este frecventă, iar tonul folosit agresiv, disprețuitor și grăbit.
Capacitatea de a argumenta si de a accepta un punct de vedere diferit. Esența gândirii umane este capacitatea de a argumenta coerent o idee despre care crezi tu că este adevărată. Dacă nu ești capabil să o argumentezi nu este o alternativă să o susții prin amenințări, agresivitate, limbaj licențios. Nu este o rușine că nu o înțelegi, dar măcar cere explicații, nu recurge la limbaj de forță. Iar dacă nu o poți argumenta nu o susține.
Compasiune, empatie, înțelegere – uneori îmi pun problema ce s-ar întâmpla dacă aș avea un accident oarecare pe stradă. Convingerea mea este că, în primul rând lumea ar râde de mine, apoi ar sări să mă jefuiască și abia apoi să mă ajute. Așa că încerc să evit o astfel de situație.
Respect pentru munca mea, oricare ar fi ea – dacă mă respecți și eu te respect. Indiferent despre ce este vorba, unde și când, românul este expert în orice și nu se sfiește să o arate în gura mare. Sunt situații în care nu se cere emisă neapărat o părere sau este chiar nepotrivit sau redundant să exprimi una. Mitocanul nostru are însă ambiția, și crede că este de datoria lui civic, de a avea una. Cel mai elocvent exemplu este cu mersul la restaurant, unde românul nostru mitocan nu merge să se simtă bine, merge să critice, să reproșeze că nu e bine, să fie nemulțumit și să afirme că el ar face-o mai bine, deși nu a gătit niciodată. Este absolut normal să spui ce nu îți place, doar că nu așa se procedează.
Interacțiuni relaxate –sunt o raritate. Mitocanul nu este relaxat, el trebuie sa fie tot timpul încordat, agresiv, zgomotos, sa își marcheze spațiul personal, să fie masculul alfa al unei haite inexistente. De câte ori merg într-o țară în care apa caldă a fost descoperită cu mult, mult timp în urmă, mă uimește cât de relaxați sunt oamenii și aș vrea să fie și pe la noi așa. Eu sunt relaxat, dacă tu nu ești, este problema ta.
Morala acestui scurt text este că, în practică, m-am obișnuit să nu mă aștept la nimic bun în nici o interacțiune cotidiană. Așa că, mitocane, degeaba te-ai mutat la oraș cu tot cu manierele tale proaste și lipsa unei minime educații, că civilizația a trecut pe lângă tine. Mi-e îmi ești complet indiferent, oricine ai fi. Chiar dacă vorbesc cu tine, te văd, sau te aud pentru că nu am de ales ,pentru mine ești doar unul dintr-o mulțime mare. Așa că, oricât te-ai strădui tu, stimate mitocan, nu mă poți deranja cu nimic. Pentru mine sănătatea mea mentală este mult mai importantă decât educația ta inexistentă.
P.S. Poza nu are legătură cu restul articolului. Este doar o poză frumoasă facută in timpul unei excursii relaxante pe Ineu.
Razvan Scrie 