Vreau să vă previn de la început că motivul pentru care am scris articolul nu este să vă ofer itinerarii sau sugestii cu ce să vizitați în Sicilia, adrese de cazare sau altele de acest fel. Pentru aceasta s-au scris deja suficiente articole, le găsiți pe internet și vă descriu în detaliu cum să procedați. Si eu așa mi-am alcătuit itinerariul. Eu mi-am propus să vă transmit percepția mea despre Sicilia și pentru a nu lungi articolul vreau sa fac acest lucru în unsprezece idei. Inițial au fost zece dar apoi mi-am amintit de circulația haotică și am mai adăugat una.
Multiculturalitate. Sicilia este o insulă aflată la confluența mai multor civilizații și având de-a lungul timpului stăpâni de religii diferite, astfel încât găsești de multe ori semnele acestor origini amestecate într-un ansamblu unitar. Au fost greci, arabi, romani, normanzi, și alții de care nu îmi amintesc, care au stăpânit insula sau părți ale ei. In poza am pus domul din Siracuza, pe numele oficial Cattedrale Metropolitana della Natività di Maria Santissima. De fapt, domul este situat în insula Ortigia, legată de Siracuza prin trei poduri. Este o biserică construită in secolul vii peste structura unui templu grecesc mult mai vechi. Coloanele templului original sunt vizibile, încastrate în zidurile bisericii. Este remarcabil că nu au avut o problema în a folosi un locaș de cult mai vechi și de altă religie, dimpotrivă au profitat de structura deja existentă. Un alt exemplu la fel de interesant este domul din Palermo, biserică transformată în moschee, pentru a fi apoi reconvertită în biserică. Fiecare religie a mai adăugat ceva construcției originale, dar fără a ascunde destinația anterioară.
Biserici multe. Ca peste tot in Italia, pornind la cele foarte încărcate din Palermo la cele mult mai simple, de sorginte barocă, bisericile sunt prezente peste tot în număr foarte mare. În Noto, oraș baroc, ne-am urcat în cinci turnuri de la tot atâtea biserici, toate fiind situate in același cvartal. Sunt practic una lângă alta, într-o etalare a bogăției clericale. Ca să fiu un pic rău, aș zice că nu numai că își etalează bogăția, dar mai și plătești ca să o vezi. Ajungi la un moment dat să îți zici că ajunge, nu mai vreai să vizitezi o altă biserică. Oricum este destul de evident care a fost de-a lungul timpului organizația dominantă.
Relief extrem de variat. În poză este Cefalu, oraș de pe coasta nordică. În chiar prima zi, cu toată oboseala unei nopți nedormite ( și a unui concurs de fugă din ziua anterioară), am urcat la fostul castel amplasat pe culmea stâncoasă de lângă oraș, pentru a face poze superbe. Aceste poze ilustrează cam tot ce găsești in Sicilia: plaje, munți, terenuri cultivate, istorie, zone metropolitane, industrie.
Orașe tipice cu clădiri înguste, înalte și înghesuite. Am stat primele trei nopți în Termini Imerse, un oraș complet neturistic și nu am regretat experiența. Un apartament vechi, dar curat (conform standardelor italiene), cu o terasă cu superbă priveliște peste oraș și mare. A fost cea mai autentică experiență posibilă. Totul este înghesuit, străzile sunt murdare, seara nu prea îți vine să ieși din casă, mașina o parchezi pe unde apuci ( locuri albe sau albastre), mâncare simplă, ieftină, dar fabuloasă ca și gust. Vă recomand să procedați la fel, pentru că este foarte diferit de destinațiile turistice standard.
Mâncare fabuloasă, dar trebuie să știi unde să o cauți. Uitați de restaurantele destinate turiștilor, mergeți prin zonele ne-turistice și veți găsi locuri uimitoare. Prețurile sunt la jumătate, iar mâncarea este mai tradițională, mai simplă și mai gustoasă. Nu trebuie înțeles greșit, ei nu își bat joc de mâncare nici chiar în zonele ultra turistice, doar că este mai scumpă și mai adaptată pe gusturile turiștilor. Dacă vreți să știți ce mănâncă ei cu adevărat opriți la restaurantele care au mașini tipice de italieni parcate în față. Unul din produsele specifice, arancini, este de găsit peste tot, fiind de fapt o chiftea din orez cu diverse umpluturi, făcută pane. Înghețata ca peste tot în Italia este extraordinară. Sunt și multe variațiuni de patiserie, paste sau pizza. Trebuie neapărat încercate. Experiența unei vizite în Italia nu este completă dacă nu include și mâncarea lor simplă și gustoasă. Știu că costă, dar merită. Este păcat ca în Italia să mergi cu sandwich-uri de acasă.
Mizeria de pe străzi, câmpuri și orașe. Nu am o explicație pentru asta. Este plin de gunoi aruncat pur si simplu pe marginea șanțului. Te apucă greața de multe ori. Saci întregi de gunoi care au fost aruncați cu mult timp în urmă . Nu înțeleg de ce, pentru ca sunt obsedați de colectarea selectivă a deșeurilor. Restaurantele au fost curate, cu bucătării curate. Obiectivele turistice sunt relativ curate. De fapt, în tot sudul Italiei, mizeria ne-a atras atenția. Prin comparație la noi, în Cluj, este extrem de curat.
Agricultura și zonele metropolitane. Tot ce poate fi cultivat este cultivat, chiar și pământul plin de bolovani. Practic doar unde nu ajunge tractorul cu șenile nu se cultivă ceva. Este admirabil, dar te și îngrozește ce puțină natura sălbatică mai există la ei. La fel, zonele metropolitane întinse și înghesuite sunt caracteristice. Blocuri înghesuite și construite uneori lângă autostradă sau calea ferată, lipsa pomilor, drumuri rele, te gândești că nu se poate mai rău decât la noi, în Florești. Dar se poate, credeți-mă, doar ieșiți de pe autostradă prin cartierele ieftine. Pentru cine a fost în Sicilia, poate că Port Eurice spune ceva.
Istorie foarte veche, chiar si pentru standardele din Italia. Știu că în Italia totul este vechi, dar uneori poate fi chiar foarte vechi. Aici îmi vine în minte Segesta, cu al său templu și teatru grecesc. Nu ne-am așteptat, necitind nimic despre istoria Siciliei, înainte de a o vizita, dar sunt prezente construcții anterioare civilizației romane, care încă stau în picioare. De fapt, teatrul grecesc de la Segesta și cel din Siracuza sunt încă folosite. Pe mine, ca și inginer, mă frapează faptul că sunt proiectate exact ca si o construcție modernă, cu tot ce cere ea în materie de siguranța și confort a spectatorilor, poate exceptând acoperișul. La fel si amfiteatrele romane sunt uimitor de bine gândite, cu tot ce înseamnă flux de spectatori, gladiatori, actori sau echipamente necesare pentru spectacol.
Plaje fantastice, mai puțin fantastice și apă limpede. Noi am fost în extra sezon și nu era înghesuială nicăieri. Am întâlnit și plaje cu nisip și cu pietre, plaje întinse sau mai înghesuite. Plaje urbane, cum este cea din Cefalu, sau plaje devenite turistice, la care orașul a fost construit pentru a deservi plaja, cum este în San Vito Lo Capo. Nu am avut timp să experimentăm și cu plaje mai pustii. La toate caracteristica a fost că nu ești agresat, nu țipă nimeni, nu își calcă pe prosop nimeni iar spațiul tău personal este respectat. Apa a fost limpede și caldă în toate zonele, surprinzător pentru că eram în octombrie, dar trebuie avut grijă pentru că se întunecă repede.
Vulcanul Etna merită o mențiune specială și nu pentru că este foarte înalt, ci pentru că este foarte diferit ca și geologie de munții pe care am mai fost. Este foarte scump de urcat până în vârf, dar este suficient și dacă mergeți până la parcarea accesibilă cu mașina, aflată la altitudinea de 2000 de metri. De acolo puteți vizita relativ ușor craterele Silvestre, durează cam două ore, dar vă puteți face o idee despre ce înseamnă Etna și dacă aveți noroc de vreme puteți admira peisajul.
Limite de viteză absolut imbecile, trafic haotic și drumuri proaste. În cazul în care vă închiriați o mașină trebuie avut grijă pe unde vă trasează Waze traseul. Google Maps este și mai creativ, în sensul în care aveți șanse să vă treziți pe drumuri secundare sau agricole. Chiar dacă traseul este mai scurt nu este neapărat și mai confortabil. Va fi autentic sicilian dar seara, la lumina farurilor, va părea înfricoșător. O altă problema o reprezintă limitele de viteză. Nu au legătură cu ce apare pe Waze și pare că au pus efectiv ce semne aveau prin mașină. Pe un drum pustiu, peste câmpuri, limita poate fi foarte bine 50 iar pe un drum virajat de munte, limita va fi 90. Pe autostradă, cel mai adesea există limitare la 110, sau poate 130, dar ar putea fi și 90, după care urmează un semn cu 80, apoi din nou un semn cu 90, apoi un semn cu sfârșitul tuturor restricțiilor. Așa că o să stai să te gândești un pic, dar nu mult, pentru că urmează un pod unde viteza este restricționată la 90 și apoi nu mai urmează nimic. Totul este foarte neclar și fără o logică anume. Dar, oricum, nu le respectă mai nimeni, însă în același timp, ar putea fi și un idiot care dă mesaje și merge cu 50 km/ora, pe mijlocul autostrăzii. Totul este foarte confuz și haotic, dar, după o vreme, te obișnuiești.
O să închei cu o mențiune negativă, despre Taormina. Experiența vizitării acestui oraș faimos nu mi-a plăcut. M-am simțit inconfortabil și, de altfel, am plecat repede la plajă. Știu ca fiecare turist care merge în Sicilia se consideră obligat să viziteze Taormina, la fel ca și noi, poate și datorită asocierii ei cu un film celebru sau a rezonanței numelui. Este un oraș foarte frumos, cocoțat pe un deal, cu o plajă foarte pitorească, are și un dom și un teatru grecesc de vizitat. Există chiar și un castel deasupra, închis pe moment pentru renovare. Nu zic, este frumos și pitoresc, accesul în oraș este spectaculos, dar nu foarte diferit de alte orașe vizitate și este extrem de aglomerat, chiar și în extra sezon. Toată vizita nu durează mai mult de o oră, orașul este foarte mic de fapt, chiar și dacă iei în considerare plajele de dedesubt. La teatrul grecesc era o coadă imensă, așa că nu am mai intrat, mai ales că deja văzusem două ( Segesta, Siracuza). Sunt magazine de suveniruri lângă magazine de suveniruri, vânzători de curele lângă vânzători de alte curele, nimicuri lângă nimicuri, expuse direct pe trotuar, de multe ori este dificil să treci printre ele. Prețurile sunt foarte mari, de altfel este plin de magazine de brand, foarte scumpe. Într-un cuvânt, este mult prea turistic chiar și pentru standardele lor.
Razvan Scrie 