Prima căsătorie

Pe când eram la vârsta adolescenței și cu mult mai puțină experiență, cu adevărat un novice în ale vieții,  căsătoria avea pentru mine o mare importanță, fiind situată pe același palier cu nașterea și moartea. Era un eveniment obligatoriu, unic în viața,  și promitea  intrarea într-un tărâm magic al vieții domestice presupus fericite și plină de mărunte împliniri casnice. Eram condiționat  apriori că alegerea partenerei este definitorie pentru viața ta ulterioară.  O greșeală ar fi dus la nebănuite dezastre ulterioare. Firește,  căsătoria era urmată de apariția, mai devreme sau mai târziu, a copiilor în familie, iar de acolo încolo toată viața avea o desfășurare liniară și cât de cât previzibilă.  Divorțul era privit ca o situație care trebuia evitată cu orice preț, fiind considerat atât  deopotrivă  rușinos, cât și o dovadă a inabilității tale în alegerea unei partenere de încredere.  Toate aceste condiționării sociale nu îl ajutau pe atunci, și cred că nici acum, pe un tânăr adolescent aflat la început de drum în a desluși tainele dragostei și a vieții de cuplu. Se punea o mare presiune de către societate, cred că și acum este la fel,  în a face alegerile pe care era de așteptat să le faci și nu pe care ai fi vrut tu să le faci. Nu neg că toate aceste sfaturi aveau și ceva înțelepciune în ele, doar ca eliminau caracterul de aventură pe care căsătoria și viața îl are, aventuri pe acre le-am trăit din plin ani de zile mai târziu.

Treizeci de ani mai târziu și după câteva pahare de vin, aflat la  nunta  unui prieten, l-am felicitat sincer pentru prima căsătorie.   În multe feluri prima căsătorie este unică. Nu mai poate exista încă o prima căsătorie. Pot exista multe alte  căsătorii, spațiate  temporal,  dar totul începe de la prima. Ea reprezintă momentul zero.  Chiar am vrut să iau microfonul și să țin un discurs pe această temă, dar cum majoritatea invitaților erau persoane în vârstă și cu o anumita mentalitate, exista un oarecare risc ca publicul  să nu aprecieze cuvintele mele.  Nici prietenul meu nu a părut să înțeleagă ce vreau să zic așa că m-am decis până la urmă să mă explic în scris.

Când descriu căsătoria imi vine în minte o replică din filmul Armageddon, cu Bruce Willis, în care personajul principal, aflat punctul de a fi lansat în spațiul necunoscut,  este întrebat cum se simte zburând cu o rachetă netestată, asamblată în grabă din piese de la cei mai ieftini subcontractori.  Si întrebarea era foarte potrivită, răspunsul mai puțin important. Ca să folosesc o comparație asemănătoare, eu aș vedea această aventură a căsătoriei  ca o călătorie pe un drum sinuos de munte fără să știi destinația, într-o mașină potențial luxoasă, dar netestată suficient și fără manual de utilizare, într-o zonă cu semnal intermitent la telefon, telefon care este oricum mereu în pericol de a se descarcă. Prin urmare poți ajunge oriunde, dar te poți și rătăci la fel de bine, mașina se poate strica sau poate merge bine, iar ajutor nu știi când poți să ceri și cui și dacă chiar ai nevoie. Ar putea fi o călătorie plăcută, dar la fel de repede și în egală măsură poate deveni dezastruoasă. Privită prin prisma învățăturilor tradiționale despre viața și căsătorie, respectiva călătorie se transformă numai  în motiv de enervare și stres.  Enervare pentru că nu știi unde ajungi și stres pentru că nu știi dacă iese bine. Dar dacă o privești ca pe  o aventură, așa cum încerc să vă conving și până la urmă am început să o fac și eu, atunci ajungi să te bucuri de drum și devine mai puțin important unde ajungi și cum. Sigur, nu vrei să ajungi chiar oriunde și oricum, nu vreau să sugerez așa ceva. Se poate întâmpla ca o despărțire la o intersecție să fie mai potrivită pentru amândoi.  În mod firesc, o să vrei să  iasă bine această călătorie, dar odată acceptat că  și părțile negative  sunt inevitabile, atunci te vei concentra mai puțin  pe evitarea lor și te vei putea bucura de părțile bune. Cu timpul capeți suficientă experiență cum să îți faci drumul mai plăcut, ție și partenerului, și asta va ajuta la depășirea provocărilor de pe parcurs.

Am divagat un pic pentru explica de ce cred că prima căsătorie este atât de importantă în tot acest context al aventurii.  Ea, prima căsătorie, reprezintă originea  indiscutabilă a tot ce se va întâmpla mai departe.  De acolo pornește drumul sinuos de munte și atunci primești cheile mașinii.  Telefonul îl ai dinainte, dar este vag inutil, pentru că deja am stabilit că nu funcționează și este aproape descărcat. Firește, o poți evita, poți avea copii și trai o viață liniștită și fără aceasta primă căsătorie. Poți să nu treci niciodată prin ea, dar atunci nici nu știi  ce pierzi.  Discuții domestice repetitive, certuri pentru aceleași lucruri care oricum nu au rezolvare imediată, copii care cresc și devin bombe atomice sau vulcani noroioși, momente fericite și mai puțin fericite, excursii ratate într-o măsură mai mare sau mai mică,  alte excursii care sunt  fericite,   comparații cu neamurile, cu prietenii sau cu personaje aleatoare, confortul unei vieți de cuplu calme,  disconfortul unei vieți de cuplu agitate, toate astea și multe altele sunt subsecvente primei căsătorii.  S-ar putea că te oprești aici și te mulțumești cu prima căsătorie și cu posibilii copii rezultați ca urmare a activității denumite pudic viață intimă de cuplu. Dar dacă tot ai început aventura de ce să te oprești aici? Poate că ești genul aventuros. După căsătorie poate urma, la fel de bine, și un divorț însoțit de o ceartă pe bunuri și prieteni. Mai ales referitor la prieteni, discuțiile sunt extrem de interesante și constați că de fapt ei devin monedă de șantaj  între părți fără să mai conteze vechimea și originea prieteniei.  De fapt, legal vorbind, nici nu este posibil un divorț fără o căsătorie, căsătoria trebuie să fie prima.   Dacă mai apar și copii, unul sau mai mulți, atunci aventura se complică și devine chiar mai interesantă.  Așadar se poate ca  vei relua drumul de la început, dar uneori este inevitabil. Uneori mai dai și de intersecții la care trebuie să faci alegeri care pe moment sunt dureroase, dar pe termen lung se vor dovedi corecte. Nu știi niciodată ce se poate întâmpla și asta face parte din farmecul aventurii.

Eu am trecut în ultimii douăzeci de ani prin toate aceste aventuri, căsătorie, certuri, bucurii, divorț, copil. A fost o călătorie lungă și interesantă și încă nu s-a terminat.  Și toate au început firește de la acea primă căsătorie.  În cazul meu, un aspect interesant este că am făcut toate astea împreună cu aceeași persoană. Am evitat să luam autostopiști cu noi.  Autostopiștii pot fi periculoși, mai bine îi evitați. Am fost zgârciți în a împărți cu alții distracția și am ținut totul în familie.   S-au terminat aventurile? Nu aș putea să vă spun, așteptăm să vedem ce ne rezervă viitorul.  Mai avem  ceva ani de trăit  în care se pot întâmpla multe.

 Eu nu doresc să sugerez că trebuie  să procedați la fel sau că viața voastră ar trebui să fie la fel. Viața voastră ar putea sa fie complet diferită, mult mai liniștită sau mult mai agitată. Puteți trăi liniștit sau mai puțin liniștit chiar și fără o căsătorie.  Sunt multe și nenumărate variante și nu cred că există una corectă sau una greșită. Dar prima căsătorie este deosebită prin însăși unicitatea evenimentului, iar pentru aceasta participanții la ea trebuie neapărat felicitați. De acolo pornește o întreagă aventură de care nu trebuie să vă fie frică.