Dacă vă doriți un program de o zi întreagă care să combine ieșitul în aer liber cu un pic de istorie atunci vă recomand o excursie la cetățile dacice. Situate in Munții Orăștiei ele reprezintă o parte din istoria noastră și trebuie să recunosc că a fost prima dată când le-am vizitat. Există mai multe cetăți care pot fi vizitate în respectiva zonă, dar noi am ales patru dintre ele datorită situării lor geografice de-a lungul aceluiași drum. Astfel am putut să ne încadram în timp, mai ales că era decembrie și ziua destul de scurtă. Astfel am vizitat: Sarmisegetuza Regia, Fetele Albe, Costești și Blidaru. Noi am adunat cam cincisprezece kilometri de mers pe jos și ne-am încadrat la limită să terminăm de vizitat pe lumină.
Drumul din Cluj-Napoca până la Sarmisegetuza durează un pic peste două ore, mai ales că acum s-a deschis porțiunea lipsă din autostrada către Alba Iulia. La început am fost sceptic, am considerat că sunt prea departe pentru o excursie de o zi, dar am rezolvat acest aspect plecând din Cluj pe la ora opt dimineața. Drumul până acolo nu are nimic spectaculos dar vă va da prilejul sa admirați peisajele din județele Alba și Hunedoara. Ultima parte este mai interesantă pentru că se intră în parcul National Grădiștea Muncelului- Ciocolovina și se merge pe văi împădurite.
Cea mai îndepărtată locație este Sarmisegetuza Regia și cu ea trebuie început. A nu se confunda cu Sarmisegetuza Ulpia aflată relativ aproape, dar care este cu totul alt oraș, cu altă istorie. Nu am să vă dau date istorice, le găsiți foarte ușor și pe internet. Odată ajunși acolo trebuie lăsată mașina în parcarea publică amenajată . Acolo ne-am și regrupat cu cei cu care am călătorit. Accesul este restricționat și este de mers ceva mai mult de un kilometru până la intrare. Nu trebuie să vă sperie plimbarea pentru că este foarte plăcută, într-o pantă ușoară, prin pădure și pe un drum fără mașini.
Accesul se face contra cost, nu mai țin minte cât era, dar este o suma modică. Să nu vă așteptați să vedeți construcții întregi. Sunt doar ruinele unor ziduri și fundații de diverse edificii. Foarte bine păstrat este drumul din piatră. Sistemul de terase folosit de vechii daci este încă vizibil în jurul cetății. Practic tot dealul a fost terasat și cel mai probabil că era locuit. Merită să citiți și inscripțiile pentru că oferă informații utile. Cum, din câte știu, dacii nu au lăsat mărturii scrise, sunt foarte mirat cum au stabilit istoricii destinația diverselor clădiri. Am înțeles că cea cu spirală probabil că a fost un templu dar cele din care a rămas numai fundația au putut fi la fel de bine hambare, case private sau de ce nu, cârciumi. Înțeleg că istoric nu dă bine ca o clădire de lângă templu să fi fost cârciumă, dar dacă mă gândesc la Pompei, acolo la fiecare a cincea casă era o taverna. O altă chestie interesantă este terasarea muntelui. Cred că la vremea respectivă a fost un efort colosal, mai ales că nu beneficiau de utilaje grele. Personal, nu cred toate poveștile cu câmpurile energetice, sunt o aberație, dar locul are o sacralitate a lui și este impresionant. Pentru copii aceste chestiuni au fost irelevante, ei s-au interesat de pietrele concentrice, ghicitul ce a fost de fapt pe fiecare fundație și plimbatul pe zidurile de la intrare.
O doua locație vizitată a fost Cetatea Fetele Albe. Este cea mai puțin amenajată dintre cele patru. Se urcă pe o coastă de deal, destul de mult în înălțime, dar ca distanță este mai puțin de un kilometru. Găsiți pe Google Maps locul de unde începe poteca și există și loc de parcare pe marginea drumului. Cetatea a avut rol de avertizare timpurie pentru capitala Sarmisegetuza în caz de atac. Din păcate, nu este nici măcar îngrădită sau păzită așa că puținele ruine rămase au fost vandalizate. Ce a rămas este încet acoperit de vegetație sau, mai degrabă, nu totul a fost scos de sub vegetație. Totuși se văd urme de ziduri, canale de scurgere a apei și diverse pietre prelucrate. Aici copii si-au putut lăsa libera imaginația pentru că nu este nimic să te informeze. Locul are farmecul lui și o indiscutabilă patină, dar trebuie totuși sistematizat pentru că se pierde o parte din istoria noastră. În acest moment al excursiei copii au început deja să protesteze pentru ca le era foame și a trebuit urcat un pic, dar încă erau interesați de respectivele ruine. Ce este interesant de observat aici este felul în care natura acoperă construcțiile făcute de mâna omului.
Următoarele două, Costești și Blidaru, sunt relativ aproape una de alta. A treia locație vizitată a fost Costești. Pentru aceasta este nevoie să vă alocați cel mai mult timp, deoarece este cel mai lung traseu de bătut cu piciorul. Cărarea este clar marcată, dar este în urcare, și este nevoie de aproape o oră de mers în ritm normal. Copii au fost întrucât-va nemulțumiți, pentru că deja oboseala își făcea simțită prezența, dar cum erau trei, s-au mai motivat unul pe altul. Poteca pornește dintr-o parcare mare unde găsiți un restaurant, gherete cu plăcinte ( toate originale cu rețeta moștenită de la daci) și o rulotă cu cafea. Nu știu dacă rulota este permanent acolo sau doar la sfârșit de săptămână, dar cafeaua era bună. După terminarea excursiei copii au primit ciocolată caldă, iar adulții cafea. Cred ca sus la cetate am și mâncat proviziile aduse de acasă. Am ales această variantă pentru că este mai rapidă decât mersul la restaurant, dar voi puteți proceda cum vă place. Costești este amenajată, dar la fel ca și în restul locațiilor, sunt doar ruinele zidurilor, suficient însă pentru a vă face o idee generală despre amplasament.
Blidaru este aproape de Costești dar din cauză ca ziua era pe sfârșite am ales să mergem cu mașina cât se poate de mult. Copiii erau și ei obosiți și plictisiți, pentru ei totul arăta la fel și nu ar mai fi rezistat la încă o drumeție. Cu mașina se poate merge până aproape de cetate așa că de data aceasta am fost scutiți de o noua drumeție. La Blidaru au reconstruit clădiri și este decent amenajată, fiind deschis un șantier pentru lucrări viitoare.. Nu mai rețin unde dacă am plătit intrarea sau nu dar oricum sumele sunt modice.
Eu vă recomand excursia, cu sau fără copii. Are de toate, istorie, mers in aer liber si peisaje. Drumul este mai lung, dar, in mare parte se merge pe autostradă. O zi întreagă este suficientă. Trebuie însă avut grijă la vreme, pentru că cetățile sunt în munții și la o altitudine modică astfel că, în funcție de sezon, este posibil să fie mai rece. Pentru că aveți de mers pe jos este recomandat să purtați încălțăminte adecvată și să aveți la voi apă. Dacă este o perioadă mai ploioasă, pe lângă haine impermeabile, ar fi bine să aveți și pantofi de schimb.
Razvan Scrie 