În Cluj, orașul de cinci stele, traficul este foarte aglomerat. Dacă nu îți calculezi cu grija ora riști să fii prins în mulțimea imensă de mașini care așteaptă. Chiar dacă îți calculezi traseul, de multe ori nu ai ce face decât să aștepți cât poți de calm ca traficul să meargă înainte. Investițiile atât de mult mediatizate de primărie se regăsesc mai mult sub forma de piste de biciclete verzi care duc de nicăieri către nicăieri, reduceri de benzi de circulație, străzi inteligente care îți încarcă telefonul , semafoare puse complet aleatoriu si alte minuni urbanistice care nu ajută deloc traficul. Nervii tuturor sunt din greu puși la încercare căci statul în mașină nu este activitatea preferată a nimănui. Diferența o face felul in care știm să ne gestionăm comportamentul și pornirile și aici suntem foarte deficitari în a ne comporta civilizat.
Peste problema traficului suprapuneți și lumea foarte diversă care trăiește in Cluj, oraș aflat în dezvoltare și promovat ca fiind de cinci stele și care atrage ca un magnet fel și fel de indivizi cu motivații diferite. Asta însemna de la indivizi educați în spiritul respectului reciproc până la indivizi needucați al cărui loc ar fi mai potrivit undeva pe câmp, in agricultură, sau pe șantier. Ei au schimbat căruța strămoșilor pe un bolid cu patru roți, doar că dacă la căruță te mai ajută și calul, mașina trebuie să o conduci singur. Să ne imaginăm pentru o clipă oamenii categorisiți după nivelul de educație așezați sub forma straturilor unui tort rotund. Cum nivelul de educație este la noi foarte scăzut cel mai probabil straturile de jos vor fi mai groase și ar trebui să fie o piramidă. Ca exercițiu de imaginație tăiați o felie din tort, felie care reprezintă șoferii agresivi din trafic. Cât de mare este felia? Depinde de experiența avută de voi. Important, și neplăcut, este că această felie de tort este destul de mare încât să vorbim despre ea. Fiecare dintre noi am fost agresați de șoferi poziționați mai sus sau mai jos pe straturile tortului social.
Tipologia agresivilor este foarte diversă și de multe ori ocupația lor evidentă. Ar putea fi șoferul unei dube de transport marfă care face livrări diverse prin oraș. Sau al unei mașini de transport materiale de construcții. O bucată mare din felie este revendicată de șoferii care livrează mâncare pentru diversele aplicații. Aceștia se remarcă prin mașini mici și vechi și o atitudine absolut inconștientă prin teribilismul ei. Sunt de regula tineri, cu un limbaj care trădează lipsa de educație și discernământ. Urmează cei care practică meserii legate de transportul de persoane. Dacă șoferii de autobuze agresivi sunt mai rari, șoferii de taxi agresivi sunt destul de comuni. De regulă sunt cei cu sigla taxi inscripționat pe mașină, șoferii de aplicație fiind nevoiți sa fie mai politicoși din cauza sistemului de rating. Cel mai mult mă amuză șoferii agresivi de platforme auto care mai au și mesaje moralizatoare inscripționate pe mașini. Cei de mai sus intră in categoria șoferilor profesioniști, adică își câștigă existența din condus, și toți par să considere străzile ca fiind proprietatea lor iar legea rutieră aplicabilă doar altora. Faptul că sunt șoferi prin meserie îi face in imaginația lor deasupra noastră , muritorii de rând amatori în ale volanului.
O categorie mai mare sunt șoferii amatori dar și aici comportamentele pot fi bizare. Ei pot să aibă de la mașini foarte ieftine, preponderent, la mașini foarte scumpe. Pot sa aibă un aspect de fin intelectual sau un aspect de bombardier, fost cocalar de pe vremuri. Pot sa fie cu număr de Cluj sau din alte județe. Daca ar fi să fac supoziții aș zice ca cei din alte județe sunt mai mulți. Daca opriți in orice parcare de supermarket din Cluj, fără să știți unde sunteți, va fi imposibil sa ghiciți locația judecând după numere. Revenind, experiențele mele îmi sugerează nord si est ca județe cu șoferi agresivi, iar dacă acceptăm că putem judeca omul după fizionomie mulți dintre ei ar avea nevoie de o baie bună, un frizer și doisprezece clase terminate. Mașinile preferate par să fie BMW ( am vrut și eu unul, dar îmi este rușine), de la pisicuță la cele mai noi, Audi (A4 B8 fiind preferat), orice SUV vechi si nefericitul dar fiabilul VW PASSAT 2.0 tdi. Mai rari sunt si agresivi cu mașini scumpe, poate și din cauză ca acestea sunt mai scump de reparat sau poate nu și-au mai permis asigurare la ele.
Interesantă este și manifestarea agresivității la volan. De la cei pasivi, care nu te lasă să schimbi banda, la cei agresivi pentru care nici o regula de circulație nu rămâne nescrisă și toți par să fie născuți piloți de raliu. De la flash-uri si claxoane că nu te miști destul de repede, la circulatul lipit de bara ta din spate, schimbat banda din foarte scurt fără semnalizare, circulatul inutil cu viteză prin oraș între două semafoare, ignorat total trecerea de pietoni sau linia continuă, lista posibilităților este larg deschisă și comportamentele agresive nenumărate. Piloților de raliu în devenire pare să le scape un aspect important, și anume ca raliul este o competiție care se desfășoară pe trasee închise, special amenajate, și nu prin traficul public. Trebuie să ai rateuri multe prin cap printre și așa puținii tăi neuroni ca să nu îți dai seama că agresivitatea in trafic nu duce nicăieri și nici nu ajută cu nimic. Este un comportament complet inutil. Doar crește iritarea tuturor și provoacă accidente grave, numărul celor morți in trafic (pietoni și șoferi ) fiind foarte ridicat fată de media țărilor civilizate. Iar dacă ajungi la conflicte verbale cu indivizii urmează partea cu amenințările. Înjurături ( expresia te scuip in gură fiind populară) si alte vorbe grele urmate de să vezi ce îți fac dacă te dai jos din mașină. In lumea lor, lumea reală, de oameni inculți, needucați și lipsiți de rușine amenințarea are un rol major. Problema cu amenințarea este că uneori trebuie să o pui in practică și atunci nu știi niciodată peste cine dai. Bunul simț și un instinct de supreviețuire minim ar trebui să îți spună că orice confruntare fizica afara unui sport ar trebui evitată.
Pe vremuri eram și eu foarte agresiv si dornic să mă dau jos din mașină. Până când odată s-a dat jos din unul și mai mare ca mine, atât de mare încât s-a făcut întuneric. A fost cu ceva ani in urmă și am avut brusc revelația ca agresivitatea la volan este inutilă și periculoasă pentru integritatea fizică. Acum câteva zile am pățit-o invers, cu un individ foarte agresiv care a fugit cu mașina după mine, eu fiind ieșit la alergat prin cartierul Zorilor. Omul nu îmi cedase prioritate pe trecerea de pietoni, eu m-am proptit în mașina lui ( deși nu alergam fiind pe trecere) și asta l-a făcut isteric. Faptul ca era să calce lumea pe trecerea nu a aprins însă nici un bec în capul lui. După inevitabilele amenințări cu ce îți fac și o încercare nereușită de a mă lua de gât l-am întrebat dacă el chiar dorește să se ia la bătaie. De fapt nu dorea, el dorea să mă amenințe și să îmi spună ca el nu dă prioritate la alergători. Cel mai simpatic a fost un șofer de la o aplicație rămasă necunoscută ( nu a zis care) care in urma faptului că i s-a părut că m-am băgat in fața lui cu mașina , m-a amenințat cu frumoasa expresie: Te scuip in gură. Dacă nu eram cu clienți în mașină mă dădeam jos să te bat. Problema, în afară de faptul că ai clienți în mașină, este ca eu nu te aștept să te dai jos. Confruntările mele preferate sunt mai degrabă intelectuale decât fizice.
Traficul este despre mers dintr-un loc in altul nu despre frustrări și confruntări fizice. Condusul are de cele mai multe ori o valoare utilitară, pentru că ne ajută să ne deplasăm între diverse locații și nu ar trebui să aibă nici o valoare auto-terapeutică in tratarea frustrărilor personale. Anumiți indivizi , și nu puțini, par însă să considere lucrurile din altă perspectivă și în consecința traficul devine pentru ei un spațiu fizic imaginar în care își manifestă toate frustrările, neîmplinirile personale și lipsa de educație. Ce le scapă este că dacă chiar se consideră bărbați adevărați sau amazoane, după caz, sunt nenumărate sporturi de contact unde se pot măsura in puteri cu alții ca ei, într-un cadru organizat și după reguli fixe. Asta ar reduce mult agresivitatea in trafic, căci este foarte ușor să fii agresiv și să ameninți când ești protejat de o cușca de metal dar infinit mai greu când ești față în față cu persoana.
După mine sunt două cauze majore ale traficului agresiv de la noi. Prima este lipsa de o educație minimală care să includă respectul pentru celălalt. O doua cauză este inexistența unei poliții rutiere eficiente. Rar mai vezi un polițist in trafic și atunci el este la pândă cu radarul sau la trecerea de pietoni. Indiferent cât de blândă este legea sau ce lacune are ,dacă nici nu mai este cine să o impună atunci ne bazam pe bunul simț ca legea să fie respectată. Polițistul rutier ar trebui să fie prezent in trafic chiar și numai pentru a aminti agresivilor ca există o lege. Legea nu se respectă prin buna înțelegere, ci prin aplicarea unor pedepse aspre contravenienților. Alte țari au învățat acest lucru cu mult timp în urmă. Agresivii aceștia ai noștri sunt cuminți ca mielușelul odată trecută granița, pentru că de la graniță către vest începe tărâmul unde se aplică legea și încălcarea ei te poate costa scump
Razvan Scrie 