Trotinetistul impertinent

Mesaj de avertizare :  această serie despre caractere în  trafic este profund  ofensatoare și nu face nici un efort, nici măcar unul mic,  pentru fi „corectă politic”. Intenția mea  nu este de a generaliza și nici de a arată că toți participanții la trafic sunt problematici. Dimpotrivă, cred că majoritatea sunt oameni normali pentru care statul in trafic este o chestiune de necesitate, doar că există un anumit procent de participanți impertinenți, aroganți sau pur și simplu proști, și pe aceștia doresc să îi descriu.

Petrecând, la fel ca mulți alții, nenumărate ore în trafic, și dintr-un efort conștient de a-mi salva neuronii rămași,  am hotărât să nu mă mai enervez sub niciun motiv și încerc să îmi ocup timpul cu alte activități, pur intelectuale, pentru că nu pot folosi nimic ajutător, la volan fiind. Una, de dată mai recentă, este catalogarea participanților la trafic în funcție de comportament sau vehicul și ghicitul meseriilor. Ambele sunt subiective și dacă comportamentul și vehiculul este observabil în mod direct, meseriile rămân în continuare un mister, căci nu am cum să obțin o confirmare. Este irelevantă însă confirmarea, căci pentru mine important este procesul de a-mi ocupa timpul.

O să încep cu prima categorie și una dintre cele mai vizibile: utilizatorul impertinent de trotinetă electrică. Sigur, poate fi și o utilizatoare impertinentă, dar pentru ușurința exprimării o să mă rezum la utilizator ca termen general. El, utilizatorul, îmbracă diverse forme: tânăr sau nu foarte tânăr, gras sau slab , bine sau prost îmbrăcat, cu trotineta lui sau de închiriat, sărac sau bogat, dar pare să aibă un număr de caracteristici  comune: impertinența, lipsa de respect pentru legea rutieră, sentimentul că asfaltul îi aparține și aroganța dată de ignoranță.  El poate fi întâlnit atât pe carosabil, cât și pe trotuare, în parcuri, în parcări sau oriunde altundeva poate ajunge respectiva trotinetă. Este de găsit mai ales în zona centrală a orașului. Termeni precum prioritate, pericol pentru alții, sens interzis, respect pentru participanții la trafic sunt simple cuvinte pentru el și nu se transpun în practica zilnică. Dacă drumul cel mai scurt presupune mers pe trotuar, virat  brusc pe trecerea de pietoni și circulat pe carosabil pe sens interzis, atunci poți să fii sigur că el îl va parcurge exact așa, total nepăsător la ce se întâmplă în jur sau la ce pericole se expune, atât pe el, cât și pe alții. Am întâlnit trotinete făcând slalom cu derapaje pe alei din parcul central și folosind pietonii ca niște jaloane. Într-o seară, unul urca mândru pe sens opus ( deci contra traficului) pe Republicii și m-a înjurat că nu i-am făcut loc să treacă. Am văzut copii care nu aveau vârsta pentru buletin făcând slalom printre mașini, în trafic, pe trotinete de închiriat. Nu înțeleg cum au putut închiria una fără un act de identitate, dar cred că părinții sunt vinovați. Altă dată am întâlnit două trotinete cu câte doi pasageri, toți foarte tineri, care se întreceau pe Babeș în jos, pe un trotuar îngust. Și dacă tot vorbim de întreceri am pățit și pe Marinescu, șofer fiind, să mă trezesc în față cu un grup care, tot așa, făcea concurs în jos pe sens interzis.  Am fost agresat pe trotuar de multe ori de indivizi, de regulă tineri, care îl foloseau ca și strada proprie.  Am văzut o familie de patru, din care doi copii mici, trecând prin mijlocul străzii Calea Moților, nici măcar pe marginea drumului, seara și fără să aibă lumini la trotinete.  Și aș putea să tot continui cu exemple, dar am să vă  povestesc trei întâmplări scurte, două personale și una din auzite, doar pentru a vă face o impresie despre utilizatorii autohtoni de trotinete și cum ar trebui să fie ei.

Întâmplarea 1.  Stau la trecere pe Calea Mănăștur împreună cu un grup de persoane, pieton fiind. Trecem și cotim, o parte dintre noi, la stânga când din față ne  apare un trotinetist la viteză maximă, care încearcă să treacă printre noi. Totul se desfășoară pe trotuar, firește.  Cum era evident că nu are loc, trece razant pe lângă mine și printre alți pietoni. Din reflex ridic antebrațul pentru a mă apară  și a-mi proteja fata. Inevitabil există un contact foarte fizic.  Nu tare, cât să îl dau jos de pe trotinetă, dar suficient cât să îl doară, sau cel puțin așa sper. Nu am fost curios ce are de zis, dar consider că nu am avut de ales. Și trebuie să vă spun că nu este prima dată când mă apar de astfel de vehicule apărute brusc pe trotuar și, din păcate, cred că nici ultima. Nu consider normal ca eu, pieton pe trotuar, să fiu cu ochii în patru că să mă dau din calea lui, a trotinetistului impertinent, care a hotărât el singur că pe acolo trece drumul lui.

Întâmplarea 2. De data aceasta sunt șofer și intru pe Sindicatelor venind de pe Iuliu Hossu. Pentru cine nu știe Clujul, Sindicatelor este o strada îngustă, cu unic sens, cu mașini parcate pe ambele părți.  Abia ce intru pe stradă că mă trezesc cu un trotinetist venind din față (deci  invers sensului unic). De fapt era o ea, o doamnă sau domnișoară, bine îmbrăcată. Cum nu am ce face altceva pun frână brusc, noroc că nu am trafic în spate care să intre în mine. Strada este îngustă în acea secțiune și respectiva trotinetistă nu  poate trece prin lateral, pune frână, se împleticește toată și pică jos. Când se adună de acolo o întreb civilizat: Doamna, știți că sunteți pe sens unic? De ce nu mergeți roată pe Alecsandri? La care trotinetista îmi răspunde foarte nervoasă că ei nu îi pasă, ea acolo are de mers.  Poți să îi mai zici ceva? Nu poți. Ea îmi transmite că eu sunt vinovatul că am stat în calea ei.

Întâmplarea 3. Pentru a vedea cum se comporta străinii pe trotinetă, o cunoștință mi-a povestit că undeva în centru Clujului, pe o stradă cu sens unic, un grup de străini pe trotinete i-a cerut indicații. Cum destinația era de unde tocmai veniseră, deci înapoi,  cel mai scurt drum ar fi presupus mersul pe invers pe sens unic, cam două sute de metri. Ce credeți că au făcut străinii? Au înconjurat tot cvartalul pentru că au spus că mersul invers  pe sens unic nu este legal și în consecință ei nu fac așa ceva. Acesta este un comportament de om civilizat.

Aș dori să fiu corect înțeles. Nu am nimic împotriva trotinetei electrice, ca mijloc de transport. Ba chiar consider că este o soluție fezabilă de mobilitate urbană,  doar că trebuie să existe și reguli în folosirea ei. Și sunt convins că nu toți trotinetiștii sunt la fel și că există și oameni civilizați printre ei, am zis că nu generalizez, doar că aceștia  nu sunt vizibili.

În opinia mea trotineta este a combinație periculoasă de bicicletă cu mașină. Este ușor de folosit ca o bicicleta, dar merge repede ca o mașină. În consecință trebuie să existe niște condiții  mai drastice pentru a permite folosirea lor. Prima ar fi o infrastructură dezvoltată pentru biciclete și trotinete electrice, prin construcția de piste dedicate. A doua ar fi o legislație clară, care să specifice cum pot să fie trotinetele acelea folosite și de către cine. A treia ar fi ca trotinetele să fie înregistrate legal, cu un  număr de înmatriculare și conducătorii lor să cunoască legislația rutieră.  A patra ar fi existența la cei care le folosesc a  unui minim grad de educație și respect pentru ceilalți.  Totuși, dacă aceasta a patra condiție ar exista, probabil că primele trei nu ar fi așa de importante. Dar pentru moment este foarte ușor ca aceste  vehicule  periculoase să ajungă în mâinile unor indivizi impertinenți și inconștienți, care poate că nici măcar nu cunosc legislația rutieră sau nu se gândesc să o respecte.

În consecință,  pe moment, suntem toți, fie pietoni, fie șoferi, doar jaloane pentru exerciții și obstacole în calea trotinetistului  impertinent și nu parteneri cu drepturi depline. Îmi pare rău, trotinetistule impertinent, dar realitatea este că suntem toți parteneri de trafic și trebuie să ne respecțăm reciproc!