Sudul Italiei, 8 orase si 5 plaje in 7 zile

Ghid  practic pentru vizitat sudul Italiei.

Ideea de a scrie acest ghid practic  mi-a venit dintr-o experiență anterioară, când am vizitat Toscana ghidându-ne după o harta promoțională a unei firme de turism. Ne-am cazat pur și simplu undeva la o întretăiere de autostrăzi, pe mediana  zonei vizitate și am luat orașele la rând. De data aceasta nu am avut nici un material ajutător, doar o multitudine de informații găsite on-line, atât de multe încât la un moment dat m-am oprit din citit pentru ca eram confuz  și am decis să lăsăm întâmplarea să ne poarte pașii. Această abordare funcționează in Italia din cauza varietății și multitudinii de obiective turistice istorice și poate nu ar funcționa in altă parte. Noi însă am avut parte numai de întâmplări fericite și descoperiri plăcute, astfel încât am decis ca, pentru a va salva din timpul necesar pregătirii unei excursii, să concepem acest mic ghid.

Am luat biletele pentru Bari  (Italia) pentru ca văzusem deja Toscana, după cum am zis,  și că doream să vedem cum este in sudul Italiei, dar ne și doream o destinație cu mult soare și multă căldura, totul la jumătatea lunii septembrie. Sudul Italiei a fost o destinație potrivită in care am putut alterna zilele de plaja cu zilele de vizitat, atât că Italia este plina la tot pasul de locuri care merita vizitate și in final s-au dovedit mai multe zile de vizitat decât zile de stat la  plajă. Biletele au fost de marți pana marți, dar cum am ajuns seara târziu și ne-am cazat lângă aeroport am decis să nu mai menționez respectiva zi pentru că este complet neinteresantă.  Așa cum am zis am pornit la drum fără un program foarte clar  stabilit, in afară de faptul ca am rezervat trei nopți pe coasta de vest, lângă Napoli,  și trei pe coasta de est, in Polignano a Mare, treizeci de kilometri  la sud de Bari. Un minim  de plan aveam totuși, dar care se rezuma la denumirea orașelor pe care am vrea să le vizităm,   dar nu și o programare pe zile. Programarea am făcut-o la fața locului și  am mers la întâmplare iar asta a venit cu bune și rele, dar excursia a avut farmecul ei pentru ca am vizitat ce am vrut și când am vrut, fără să ne reproșam locurile unde nu am fost și pe care le-am ratat. Am să va detaliez programul ca să va faceți o idee, dar și să îl folosiți ca un ghid in caz ca vreți să ne urmați pașii:

Ziua 1 , Traversarea de la Bari la Napoli, Pompei și cazare la Castellammare

Ziua 2, Napoli, cu trenul pe linia Circumvezuviana

Ziua 3, Coasta Amalfitana, Positano (plaja) și  Maiori (plaja)

Ziua 4, Salerno (plaja) și traversarea  la Polignano

Ziua5, Polignano a Mare (plaja) ,

Ziua 6, Ostuni și in rest zi de plajă

Ziua 7 , Alberobello și Matera , zborul  înapoi,

Am să încep cu câteva sfaturi legate de o excursie care acoperă multe locuri in puține zile, in Italia sau aiurea, sfaturi venite din experiența practică avută:

  1. In primul rând dat fiind situația cu epidemia de covid trebuie să ai un certificat verde și o provizie de măști. Testul negativ nu este o opțiune pentru ca expiră prea repede.
  2. Închiriază mașină. Știu ca este scump, mai ales ca este necesar să iți faci și asigurare suplimentară, dar merită pentru mobilitatea pe  care ți-o oferă. Italienii au și  trenuri și autobuze care circulă regulat, dar mașina este esențială ca să mergi unde vrei și când vrei. Sfatul meu este să închiriezi cea mai ieftina mașina posibila capabilă să meargă pe autostradă de la cea mai ieftina companie pe care o găsești, pentru că sunt la fel toate. Noi am închiriat o Toyota Aygo de la Maggiore, in mod atât de  tipic italienesc au încercat să ne plaseze o Lancia Ypșilon ( nu am vrut-o pentru că ne păcălisem cu ea cu un sejur înainte), au încercat  apoi cu un Fiat 500 , nici o șansă nici cu asta, și apoi am primit un Citroen C3 surprinzător de dotat și de confortabil. Trebuie să aveți grijă și la asigurare dar cel mai bine este să închiriați mașina de pe un site generalist cu prețuri mici (rentalcars.com), dar asigurarea să o cumpărați  la fața locului de la firma de închirieri pentru a evita surprizele scrise cu litere mici, noi in fapt a mai trebui să cumpărăm asigurarea odată din motive de decontare a daunelor.
  3. Daca ați ajuns până aici și ați închiriat mașina o să va uimească limitele foarte mici de viteză.  Trebuie respectate însă pentru ca este plin de camere și deși Waze face o treabă foarte bună in a vă avertiza, amenzile sunt mari. Cele mai perverse camere  sunt cele care iți calculează viteza medie. In orașe trebuie avut grija la  zonele cu trafic limitat (ZTL) și la culoarea locului de parcare,  este plin și aici  de camere și riscați imediat o amenda. Albastru este cu plată, alb este gratis, galben niciodată pentru ca este pentru rezidenți și tu nu ești. Autostrăzile sunt relativ scumpe.
  4. O să fie scump. Chiar dacă te orientezi către cazări rezonabile, tot sunt minim 60 euro /noapte pentru două persoane, in condiții decente. Mâncarea te costa și ea de la 5 euro o pizza in Napoli, la 25 euro /persoană la un restaurant, însă este păcat dacă  tot  ești in Italia să mănânci numai  de la supermarket. Încearcă mâncarea lor locală, noi am dat-o pe pizza, înghețată , peste, alternate cu câte o cină luată “acasă”. Pentru un  mic dejun italian  va recomand orice cafenea locală puteți găsi,  patiseria este periculos de bună peste tot. Dar tot scump va rămâne pentru că nu poți avea mobilitate într-un interval scurt de timp daca aștepți după tren sau autobuz.
  5. O să fie obositor și fii pregătit sau pregătită să umbli pe jos. Ia cu tine încălțăminte confortabilă și  un rucsac mai mic in care să ai permanent apa.  Noi suntem alergători amândoi și totuși am fost foarte obosiți la final.
  6. Nu te enerva. Vor apărea tot felul de mici probleme, de la parcări pline la Android auto care se oprește in mijlocul singurei intersecții de pe traseu pentru ca ai nimerit o groapa și a sărit cablul. In plus traficul este exact cum te-ai aștepta , agitat și zgomotos. Dar amintește-ti că ai venit in concediu să vezi, ai timp și in consecința fii relaxat. Lucrurile se vor întâmpla când se vor întâmpla și in mare parte chiar cum ai vrea tu să se întâmple, iar dacă nu, asta este, nu ai ce să faci. Italia nu este Germania ca și organizare și nu totul este perfect.
  7. Deși nu pare la prima vedere ,nu dispera că nu găsești parcare, poate mai departe de unde vrei să ajungi, dar de găsit o să găsești. Nu parca decât daca scrie clar P sau ești la malul marii pe un drum privat. Italienii nu sunt proști, poate dezorganizați uneori, dar știu și ei ca locurile de parcare sunt necesare, așa ca adesea o să găsești la marginea orașului parcări gratuite și de multe ori o să fie și autobuz către centru. Au acest sistem in multe orașe turistice și neturistice. Dacă nu este autobuz atunci probabil că este la o distanta rezonabilă de mers pe jos.
  8. Încearcă să ai o rezerva de bani cash la tine, atât pentru parcări cât și pentru diverse cumpărături mărunte. Te va surprinde in câte locuri nu se  acceptă card. Majoritatea aparatelor din parcări nu mi-au acceptat cardurile emise de  Revolut sau  Bt, dar au acceptat Garanti Bank. La fel am pățit și cu stațiile de taxare de pe autostradă. Încearcă să ai permanent și ceva monede la tine. Anumite aparate acceptă numai monede nu și bancnote. Daca iți trebuie 50 de cenți să intri la baie atunci e foarte neplăcut să ai numai card. Cardul e bine să îl ai oricum, nu numai ca program pe telefon, in caz ca ți-se se termină bateria.
  9. Daca găsești ceva ce iți place, fie încălțăminte, pantofi sau obiecte decorative și vrei să cumperi, cumpără atunci pe loc. Știu că nu este obiectul excursiei, dar dacă iți place ceva nu iți fie frica că este brand italian, sunt de bună calitate și la preț accesibil, doar că s-ar putea să nu mai ai timpul sau prilejul să îl cumperi in altă parte așa ca fă-o atunci pe loc.
  10. Când vizitezi locuri si orașe folosește o hartă tipărită pe hârtie. Daca vei tot deschide un program de navigație iți vei termina bateria din telefon chiar înainte de cea mai interesantă poză.
  11. Mare atenție că nu au toalete publice decât foarte rar, si chiar și obiectivele turistice uneori nu sunt prevăzute cu această facilitate modernă. O să mai menționez acest aspect dar trebuie să iți calculezi un pic pauzele. Dacă te surprinde mirosul de urină de pe la  colturile întunecate să știi că nici ăia nu și-au calculat bine. La restaurante vei găși toalete, așa că nu ar trebui să fie o mare problemă.
  12. De regula orice restaurant servește mâncare bună dar este bine  să știi ca exista taxa suplimentară numită ‚coperta’ care se calculează pe persoană și poate varia de la 0.5 la 5 euro. Meniul este structurat pe aperitive, felul unu ( dar nu supă și ciorbă) și felul doi,  și cuprinde patru până la opt  feluri din fiecare. Porțiile nu sunt mari, dar sunt suficiente pentru o persoana normală și flamandă de atâta mers pe jos. Mâncarea stradală este și ea la înălțime așa ca nu te jena să cumperi daca iți face pofta ce vezi.
  13. Cafeaua are statut de religie și este excepțională oriunde o bei, chiar și la benzinărie este pregătită cu un expresor profesional. Cappuccino nu se bea după ora unsprezece dimineața iar un expresso trebuie băut rapid pană nu se răcește. Cam toate cazările iți oferă cafea dimineața, de obicei sub forma unui expresor cu pastile și băutura este si aici la fel de excepțională.
  14. Relaxează-te și tratează fiecare zi separat, bucurăte de ea, de mâncare , de companie , de priveliști și nu regreta că nu ai văzut tot. Nu poți să vezi tot, sunt prea multe locuri interesante.
  15. Un ultim cuvânt despre biserici. Italia este o tara preponderent catolică iar religia este extrem de importantă, lucru imediat vizibil prin numărul de construcții  specifice bine păstrate. Sunt convins ca fiecare are o istorie interesantă dar nu poți fizic să le vezi pe toate, așa ca limitează-te la cele mai semnificative.

Napoli, Pompei, Salerno și coasta Amalfitana

Napoli si Vezuviul vazut de pe terasa.

Ca să vizitezi Napoli, Pompei, Vezuviu sau coasta Amalfitană vă recomand să stați in Castellammare di Stabia și să alegeți o cazare cu priveliște către golful Napoli și Vezuviu. Noi cel puțin așa am făcut, am ales de pe Airbnb un loc numit “Le suite del castello La corte” mai mult pentru terasa de pe acoperiș decât pentru cameră. O problemă pe care o veți avea in respectivul oraș  este că, deși ești aproape de stația de tren ca distantă, ești la înălțime față de ea,  noi aveam de mers pe jos 20 de minute la vale și ceva mai mult la urcare. Un preț mic de plătit pentru o priveliște absolut fantastică. Drumul până la stația de tren sau la supermarket-ul local ne-a purtat pe străduțe înguste , înghesuite, pline de mașini mici și scuteriști, o introducere in  atmosfera italiana autentică, așa cum vezi in filme. Deși noaptea poate deveni stranie pe străduțele slab luminate, nu am avut nici un moment sentimentul că nu suntem in siguranța. Pe lângă stația de tren veți găsi  cafenele și magazine mai puțin turistice, cu cafea și patiserie impecabilă.  Linia de tren se cheamă Circumvezuviana și așa cum sugerează numele face un arc de cerc pe lângă Vezuviu pornind din Sorrento și sfârșind in Napoli, trecând pe lângă Pompei (5 stații din Castellammare) și Herculane, urmărind linia golfului Napoli. Ultima stație vă lasă aproape de centrul istoric al orașului Napoli dar este important să va reamintiți numele liniei pentru a putea reveni.

Pompei-un oras modern de acum 2000 de ani

Noi am vizitat prima data Pompei, pentru ca așa a ieșit din calculul de timp ad-hoc făcut in a doua zi. A fost interesant dar și mult de umblat pe jos pe o căldura năucitoare. Cum nu exista decât putină vegetație in incintă pietrele închise la culoare se încălzesc excesiv de mult. Pentru mine Pompei  reprezintă  o odă a măiestriei urbanistice romane, de mult apuse  cred, pentru că acum este  fără toalete și alte facilitați moderne. Exista un singur bar dotat cu toaletă cam pe la mijlocul perimetrului, nemarcat pe hartă, peste care am dat din întâmplare. Bine, nu chiar din întâmplare , căci am văzut pe cineva cu o înghețată și m-am gândit că nu poate fi departe magazinul.  Dar după cum miroase pe la colturi și după șervețelele de pe jos  bănuiesc totuși că multă lume nu îl  găsește la timp. Biletul de intrare este 16 euro, nu vă lăsati vrăjiti să cumparați ghid audio pentru că găsiți totul on-line. Ai grija să ai baterie in telefon .Noi am pornit fără să avem măcar o banală  hartă, cu bateria pe sfârșite in telefon și având doar apă la noi. Ne-a luat cinci ore și mulți kilometri, dar l-am văzut cam pe tot chiar dacă ne-am ghidat după o poză  facută  după harta unui alt turist.  Pe final s-a descărcat și harta on-line dar deja era tardiv. Eu va sfătuiesc să îl vizitați chiar dacă nu îl puteți bate la pas pe tot,  pentru că  merită văzut cum era amenajată o tavernă, un bordel sau o casă romana. Aș aprecia că, dacă scoți tehnologia noastră mult evoluată din ecuație,  orașul nu diferă foarte mult de unul modern decât prin lipsa cronică a  vegetației stradale.

Italia este o tara plina de biserici si Napoli nu face exceptie. Ele sunt deschise publicului permanent.

Napoli l-am vizitat  a doua zi, mergând cu trenul pe linia menționată mai sus. Am început  ziua cu patiserie in Castellammare, am continuat cu și mai multă patiserie și cafea in Napoli și am terminat cu pizza. Pizza prajită in ulei  la “Antica pizza fritta da Esterina Sorbrillo” , se mănâncă doar afară , 3.5 euro orice tip de pizza din cele o numai șase disponibile, și pizza napoletană  clașica la “L’antica Pizzeria da Michele”  local făcut celebru de Julia Roberts și unul dintre cele mai vechi. Pizza a fost extraordinară, un pic arsă din cauza grabei, costă doar  5 euro, au doar 4 feluri și vine foarte repede. Este practic  un fast food cu pizza dar merită încercat, deși după ce am văzut pe mesele întinse  pană in stradă peste tot, mâncarea arată fantastic in orice local. Obiective turistice am vizitat mai puține , am preferat să umblăm pe jos ( 16 km) înconjurați de atmosfera vibrantă a orașului. Am început cu “Cattedrale di Santa Maria Assunta”, sfântă sfintelor în Napoli, am trecut pe la “Chiesa de Gesu Nuovo” și pe la cele doua castele Ovo și Nuovo. Eu vă recomand Ovo pentru că este mai vechi și mai spectaculos, fiind situat la malul mării (da, numele înseamnă ou). Intrarea este gratuită, dar ca și la celălalt ai nevoie de programare. O poți face de pe telefon foarte repede  dar trebuie să anticipezi un pic ora. Biserici  sunt foarte multe, sunt convins că toate sunt interesante, dar cum timpul ne presa nu am intrat in toate. Am preferat să ne plimbăm pe traseul de întoarcere de la castelul Ovo  la stația Garibaldi  ( cele două puncte distale) la întâmplare pe străduțe tipic italiene, înguste, zgomotoase, pline de viată și deosebit de murdare, cu o mica incursiune in cartierul spaniol. Când te saturi de agitație tot ce ai de făcut este să mergi paralel cu străzile turistice și va fi mult mai  liniște. Cam atât se poate face într-o zi dacă ești dispus să mergi mult pe jos. O să găsiți prezentarea orașului și obiectivele turistice in orice ghid online său tipărit, dar când timpul este limitat este necesar să devii selectiv. Toaletele sunt și aici o problemă și de regulă le vei găsi numai când te oprești undeva la un restaurant sau la o cafenea și mai rar pe la obiective turistice. Un alt sfat este să va îmbrăcați frumos, nu foarte elegant căci vei merge pe jos, dar nici  foarte sport pentru că nu vor ieși pozele așa cum trebuie.

Positano- un oras superb imprastiat pe faleze abrupte

A treia zi ne-a pus o noua problemă pentru ca voiam să vizităm Positano situat pe coasta Amalfitană, dar nu eram siguri cum să procedăm. Am tot citit că este dificil și foarte scump de parcat mașina și așa și este daca nu ești creativ sau eventual mergi noaptea. Trenul se oprește la Sorrento și ar fi trebuit să luăm un autobuz ulterior, așa ca am decis să mergem cu mașina din economie de timp. In plus ne-am propus că dacă nu găsim un loc de parcare in Positano să continuăm pe coastă către sud și să ne oprim in alt oraș, sunt cam la fel toate și la fel de interesante, fiecare are o istorie a lui. Cum loc liber nu am gășit in Positano, am condus către Nocelle, localitate care nu este pe drumul principal de coastă și am avut noroc să gășim un loc cu plată liber, la 1,5 euro/h,  lângă o stație de autobuz, o toaletă publică gratuită și un restaurant liniștit, altfel zis o poziție perfectă, in Montepertuso.  Positano este doar la un kilometru și jumătate, dar e drept că in jos, cu o diferență de nivel de 300 metri. O excursie extrem de spectaculoasă pe o potecă amenajată și betonată, iar înapoi puteți lua autobuzul pentru că este mai ușor. Vă sfătuiesc să faceți o poză cu stația de autobuz unde vreți să reveniți pentru a evita căutarea ei pe Google Maps după repere pe care poate nu vi le amintiți. Orașul este exact cum îl vedeți in poze, colorat, împrăștiat pe coaste de deal abrupte și extrem de spectaculos și zgomotos. Merită să faceți plajă o oră sau două, să faceți poze și cam atât. Este foarte aglomerat iar zgomotul și aglomerația condensate într-un spațiu foarte restrâns, practic doar jos la țărmul marii terenul  este plat,  iți creează un sentiment de anxietate. Înapoi am luat autobuzul, circulă rezonabil de des, dar a fost o experiență plină de adrenalină, atât de plină că ne-am dat jos cu două stații înainte de destinație și am continuat pe jos.  Deja luasem in altitudine astfel  că a fost ușor de ajuns la mașină. Șoferul era foarte relaxat, vădit avea experiență pe drumurile înguste și virajate de coastă dar a fost prea mult pentru stomacul nostru. Neașteptat a fost că in toată acea aglomerație am întâlnit autobuze școlare și părinți care își așteptau copii, semn ca lumea chiar trăiește vieții obișnuite in orașele respective.  După agitația de jos restaurantul de lângă stația de autobuz menționată anterior a adus o liniște binemeritată așa că am petrecut o ora relaxantă. Peștele a fost extraordinar iar prețul pe măsura , 60 euro (Il Ritrovo se numește restaurantul)

O prezentare perfecta a unui peste bine gatit

Cum mai aveam jumătate de zi la dispoziție am decis să continuăm să conducem pe coastă către Salerno în sud, dar ne-am oprit pană la urmă în Maiori. Orașul este  mai nou pentru că a fost reconstruit in anii 60-70, distrus fiind de o inundație, mai puțin turistic dar posesor al unei întinse plaje cu nisip negru unde am petrecut după-masa la soare.  Drumul care parcurge  coasta Amalfitana este extrem de spectaculos și merită parcurs pentru impresiile vizuale. Îl veți parcurge foarte încet din cauza traficului și a curbelor așa ca este timp pentru făcut poze direct din mașina, căci de oprit este mai dificil. Înapoi la Castellammare am preferat să ne întoarcem prin munte pe un drum mai puțin circulat dar care ne-a dat ocazia să vedem satele sărăcăcioase, dintre cele neprezentate turiștilor.  Coborârea pe partea cu Castellammare a însemnat și o priveliște fantastica către Vezuviu, dar și către zona metropolitană din jurul lui, zonă care nu era până acum vizibilă  din apartamentul închiriat. Este interesant  să vezi cum stau înghesuiți, cu prea puține zone verzi,  și prea multe și felurite construcții care ocupă practic tot spațiul până la poalele munților.  Totuși nu vezi blocuri înalte ca si pe la noi, doar construcții joase. O altă soluție ar fi fost să continuăm pană la Salerno și să ne reîntoarcem pe autostradă, timpul ar fi fost similar.

Strazile inguste din Salerno

A patra zi era destinata tranziției către coasta de est și mersului la cazarea din Polignano a Mare, dar cum voiam să facem și plajă am calculat și ne-am decis să vizitam Salerno, să facem plajă acolo și să mergem după-masa către Polignano. Inițial am vrut să vizităm Vezuviul dar cum  era necesar să luam bilete on-line cu trei zile înainte, a trebuit să renunțăm.  Am mers pe  autostrada de data aceasta ( vorba vine autostradă, este limitată pe multe porțiuni la 70 km/h),  oricum este un drum de doar 45 minute  și am lăsat mașina in prima parcare gratuită apropiată de centrul istoric. Salerno ca oraș este mai mult industrial decât turistic și tocmai acest aspect iți da prilejul să vezi cum este viața de zi cu zi și in afara perimetrului centrului istoric  pe care îl vizitezi de obicei. In plimbarea de un km dintre parcare și plajă, trecând și prin centrul istoric, am găsit magazine, patiserii și restaurante ne-turistice, ieftine și cu produse extrem de gustoase. Am găsit însă și străzi înguste, trafic agitat și multă mizerie. Plaja este cu nisip și puțin populată, in general erau pensionari veniți să stea la soare, și pe care ii admiram pentru că se îngrijesc. Centrul istoric este relativ  mic și ușor de vizitat. Există și un castel aflat la o altitudine de trei sute de metri  care veghează peste Salerno dar vă sfătuiesc să mergeți cu mașina. Noi am încercat să mergem pe jos, Google Earth a fost optimist cu timpul (45 minute) doar că drumul pană acolo nu are trotuare și este neplăcut de mers așa că am renunțat. La întoarcere am coborât din nou  pe lângă biserica centrală ( Cattedrale di Santa Maria degli Angeli) și am avut parte de singura experiența neplăcuta într-un restaurant din Italia. Ne-am așezat , am citit meniul, ne-am decis ce să comandăm numai ca să aflăm că masa era rezervată și trebuie să plecăm. A fost, cred, doar un  motiv inventat pe loc,  pentru că de fapt problema a fost că l-am întrebat pe chelner dacă vorbește engleza, a zis că doar napoletana ( deși Napoli era departe) și s-a ofuscat. Nu m-am putut abține să nu dau un rating negativ pentru servicii, de altfel meritat, restaurantul se numește Botteghelle 65 și nu îl recomand.  In final poate că a fost mai bine pentru că ne-am oprit după colt la pizzeria La Smorfia unde am mâncat, din nou, o pizza napoletană adevărată. Pe acesta îl recomand, mai ales ca avea și un chelner roman.  Trebuie să spun că a fost, ca mai toți chelnerii romani întâlniți in Italia, afabil, profesionist, serviabil dar nu dulceag  și sentimental și ne-a făcute recomandări corecte.  Cumva chelnerii de acolo știu să te facă să te simți bine fără a avea aerul de superioritate pe care îl au in multe localuri de  la noi.  Revenind la Salerno eu îl recomand pentru că centrul lui istoric este mai restrâns și mai ușor de vizitat, este mai liniștit și puteți face plajă liniștiți ( aveau dușuri dar nu toalete sau cabine de schimb) și cumva și mai autentic Italian, dacă este posibil acest lucru in Italia, unde totul este autentic Italian. Am vizitat și castelul numit Castello di Arechi, cu mașina de data aceasta, poziționarea lui la înălțime ii conferă o  frumoasă perspectivă asupra orașului și a capătului sudic al coastei Amalfitane.

Lama Monachile (Polignano a Mare) – perspectiva nocturna

Finalul celei de-a patra zile l-am petrecut pe autostrada dintre Salerno și Polignano a Mare, cu limite de viteza intre 70 și 130,  cu un peisaj care  începe prin a fi cu munți și dealuri și apoi sfârșește prin a fi plat si dominat de culturile de măslini.  In Polignano am ajuns la timp să ne preluăm apartamentul, să luăm o cină improvizată cu mezeluri feliate in fata noastră la magazinul din vecinătate ( o chestie tipic italiană) și să ne facem plimbarea de seară pe străduțele albe și faleza lungă. Aceasta plimbare de după cină este tipica pentru Italia, am văzut in multe orașe oameni ieșind din casă la plimbare, ei consideră ca ajută la digestie, ceea ce este probabil  adevărat. Ne-a plăcut si  că lumea se îmbracă frumos pentru cină și plimbarea de după, așa că am făcut si noi  la fel. Îmbrăcatul cu stil este iarăși o chestie italiană, si  impreună cu preferința pentru  mâncarea de calitate  sunt doua lucruri de admirat, mai ales la persoane in varstă. Preluarea cazării ne-a dat un mic motiv de panică, era situată la drumul principal, dar odată închisă ușa nu se mai auzea nimic din exterior. In Italia am văzut ca de regulă lumea nu își bate joc de turiști și dacă scrie antifonare fonică atunci așa și este. Parcare se găsește și in Polignano, este una gratuită chiar lângă gară.  Noi eram la 10 minute de mers pe jos de ea, dar oricum orașul este mic și indiferent unde stați puteți lasa mașina acolo, ca ultima soluție, sau caută altă parcare gratuită mai aproape. Lumea este obișnuită să lase mașina  in locuri dedicate si apoi să umble pe jos. Polignano este in esență o stațiune de vacantă  chiar daca are și o istorie in spate. Orașul este celebru pentru plaja Lama Monachile și falezele înalte care se termină in mare. Nu are însă plaje cu nisip așa cum le concepem noi, dar dacă doriți să vă petreceți vacanta într-un loc cu nisip vă recomand să căutați mai la sud, începând de la Monopoly ( da, este nume de oraș) și pană la Brindisi sau chiar mai la sud. Orașul are un farmec aparte, nu degeaba este considerat cel mai frumos oraș din Puglia, străduțele lui înguste și albe sunt perfecte pentru o plimbare in trecut, iar balconetele și aleea de pe faleză pentru privit marea și făcut plimbarea de seară. Arhitectura căsuțelor înghesuite una in alta, este foarte interesantă, similară de altfel  cu alte orașe din zonă și cu unele orașe grecești,  pentru că din lipsă de spațiu ușa tine de multe ori loc de geam și practic locuiești in stradă. Va recomand să evitați cazările din centrul istoric, strict pe acest motiv. Plaja Lama Monachile (cea cu concursurile Red Bull de sărituri) este accesibilă pe sub un  pod roman și este  absolut superbă pentru făcut poze și mai puțin pentru plajă fiind plină de bolovani  și având un acces in mare dificil. Nu vreau să fiu negativist, ulterior am constatat că de regulă italienii au alte pretenții de la o plajă, mai reduse decât noi, dar chiar și așa spectaculozitatea este calitatea ei principală.  Întreg orașul are un aer de stațiune de pe litoral și depinde foarte mult de gusturile personale dacă iți place sau nu. Găsești și străzi liniștite, și străzi aglomerate, și zone liniștite si zone aglomerate cu oameni, și priveliști spectaculoase  și restaurante mai tradiționale sau mai moderne ,și arhitectură veche și mai nouă, și străzi pe care să te pierzi și alei pe faleză pe care să te plimbi, găsești cam de toate numai plaje cu nisip nu. Pentru noi care am tot călătorit in zonă a fost potrivit, dar poate pentru o familie cu copii care vrea să stea o săptămâna la plajă nu este, depinde de gusturile personale.

În  a cincea zi  am stabilit, de comun acord, să ne odihnim, așa că am petrecut ziua in Polignano. Am început prin a face o vizită pe plaja  Lama Monachile dimineața, tot spectaculos arată și la lumina zilei, dar pentru a sta la plajă  am mai  mers douăzeci de minute pană la Lido Cala Paguro, fost debarcader de bărci convertit in plajă, cu pietriș amestecat cu nisip și alei de beton pe margini, dar cu acces facil in mare și o apă absolut superbă, caldă și transparentă.  Am realizat că italienii nu își fac atâtea probleme când nu este plaja perfectă, cu nisip și se simt bine oricum ar fi. O alta  caracteristică este că deși sunt povestitori și gălăgioși din fire totuși nimeni nu urlă și nu tipă și nu iți invadează spațiul personal, deși înghesuiala era mare. Practic ca să avansezi pe aleea de beton de pe margine treceai peste prosoape și picioare întinse,  dar cumva reușeau să facă asta politicos. Am revenit și după masa la aceeași plajă și apoi am continuat cu o cina într-un restaurant care arata  neturistic ( Cucina di Ventura), si era afacere de familie, tată și fiu. Mâncarea s-a dovedit a fi la înălțime, autentică, iar vinul vărsat excelent. Seara, la fel ca alte seri, am încheiat-o cu nelipsita plimbare pe străduțele albe  și pe faleza. In respectiva zi era și un concurs de ciclism in oraș, la nivel local, italienii fiind pasionați de acest sport. Orașul era blocat, strada centrala fiind închisă, și totuși nimeni nu exagera cu claxonul, nimeni nu încerca să conducă pe trotuar, toți aveau răbdare in mod civilizat să înainteze.

Unele zile sunt norocoase pur si simplu- Costa Smeralda pustie

Inițial pentru a șasea zi am avut planificat să mergem in Brindiși, dar am considerat că este prea departe și am hotărât să mergem la  plajă dimineața, in Ostuni la amiază și la o alta plajă după masa, undeva mai aproape. A fost ziua  plină de întâmplări fericite într-o excursie care  a stat oricum sub semnul întâmplărilor fericite. Prima plaja aleasă se cheamă Costa Smeralda și care s-a dovedit o înlănțuire de mici golfuri stâncoase, fiorduri in miniatură, din care unele aveau nisip la capătul unde se intra in apă. După cum arătau bănuiesc că unele au fost și adaptate pentru a scoate bărcile de pescuit din apă pentru că pe margini se vedeau urme de prelucrare cu unelte mecanice. Fară un motiv am mers cu Google maps, nu cu Waze și ne-a dus chiar la un golf cu nisip. Am nimerit acolo dimineața, când mai erau doar două cupluri și pană la amiază a mai apărut doar un grup de pensionari. Ce am admirat in general in Italia la persoanele in vârsta este ca se îngrijesc și se respectă. Poate că conduc mașini vechi și stau in case mici, dar se îngrijesc, se îmbracă frumos și se plimbă. Revenind,  in comparație cu plaja stâncoasă și agitată din Polignano, locul părea ireal de liniștit, iar apa era din nou caldă si transparentă. Unde am stat noi nu era plaja amenajată cu umbrele și șezlonguri dar dacă mergeai un pic pe drumul de pe țărm puteai găsi și locuri amenajate. Pentru doua ore am considerat ca nu este necesar. Mijlocul zilei l-am petrecut in Ostuni, un oraș alb cocoțat pe un deal , la vreo șapte kilometri de mare. Centrul istoric este frumos, cu nelipsitele biserici și clădiri zidite din piatră albă. Ce îl diferențiază de altele este amplasarea lui pe deal și faptul că poți privi in depărtare sau îl poți privi de la depărtare, după caz. In rest aceleași străduțe înguste, in pantă de data aceasta și  același amalgam de turiști și localnici. Nu o spun ca pe ceva rău, doar ca deja era ziua șase și poate Ostuni ar fi trezit mai mult interes in noi dacă era vizitat in prima zi.

Masina parcata pe malul marii.

Pentru după masa am ales o plajă, Torre Guaceto, situată într-o rezervație naturala, dar nu am mai ajuns la ea din cauza unei întâmplări hazlii și norocoase. Cum am ajuns târziu, a durat mult pană am mâncat in Ostuni și eram și cam leneși, am sosit tocmai pe când polițiștii locali împărțeau cu generozitate amenzi pe câmpul care părea a fi parcare. S-a dovedit că, deși arata a parcare, nu era, fiind in cadrul rezervației, dar am scăpat de amendă și am fost îndrumați spre alta parcare la un kilometru distantă. Din păcate cum noi vorbim o italiana învățată din filme și polițiștii o engleză inexistentă, nu au reușit să ne spună că in fapt accesul spre Torre Guaceto se făcea din sud, de către Ostuni,  și noi am plecat către nord către o cu totul altă plajă. Am ajuns pe un drum secundar care ducea către mare dar tot nu găseam semnul cu P, așa că am oprit o mașină care trecea și l-am întrebat pe șofer in italiana noastră limitată unde putem parca. Individul s-a dovedit foarte volubil, fost polițist, și ne- a condus pe drum pană la plajă unde am parcat mașina practic la malul mării. Ne-a explicat pe un ton foarte disprețuitor ca da, așa e, cei locali dau amenzi, am dedus că nu ii iubea, dar că  acolo este drum privat, nu am înțeles de ce, și că nu pot da amenzi. Plaja a fost cu nisip, neamenajată și pustie. Nu are nume pe harta, dar este la un kilometru jumătate nord de Torre Guaceto, la capătul drumului care duce la Meditur Village.  Înapoi am încercat să ne întoarcem pe drumuri lăturalnice, raționamentul a fost că poate găsim un restaurant local, dar nu am reușit decât să dăm peste sate și orășele care nu arătau cu mult mai bine decât pe la noi, partea neturistica din Puglia și cum era și întuneric  ne-am plictisit repede și am revenit la autostradă și in Polignano a Mare.

A șaptea zi, ziua plecării acasă, a fost rezervată pentru Alberobello și Matera , in această ordine. Trebuie avut grijă pentru că dacă Alberobello este un orășel mic și ușor de parcurs, Matera este un oraș mai mare și mai agitat și este mai dificil de găsit un loc de parcare, mai ales dacă nu te uiți pe hartă unde anume vrei să ajungi.  Matera nu este in regiunea Puglia, este chiar lângă, așa că dacă dați căutare după lucruri de văzut in Puglia nu va apărea.  Pentru Alberobello am avut nevoie de mai puțin de doua ore, secțiunea cu trulli este mică, albă și interesantă. Încă nu am pomenit aceste construcții rotunde cu acoperiș țuguiat, specifice zonei de sud, dar in realitate pot fi găsiți cam peste tot in Puglia, de multe ori vechile clădiri fiind adaptate la locuinte sau transformate in acareturi de fermă.

Casele cilindrice si cu acoperis tuguiat sunt specifice zonei.

Alberobello este un orășel bine conservat, format din trulli , îngust și neverosimil de alb și pe care l-as caracteriza ca fiind drăguț de vizitat. Matera este însă complet diferit. Este o secțiune de oraș cu case săpate in stancă sau construite din piatra, cu drumuri, alei de acces , scări, biserici, și ce mai este necesar unei comunități, toate împrăștiate pe pante abrupte, pereti a unor vechi văi sau canioane.  Este mult mai mare și mai abrupt decât Alberobello,  partea care trebuie vizitată se cheamă Sassi de Matera, iar daca vrei să  o parcurgi pe toată ai nevoie de o zi întreagă. Noi am parcurs doar o parte, am urcat sus la dom  cam toate bisericile principale din orașele italiene au titulatura de dom) și am coborât un pic  in valea abruptă din spate, pe care nu o intuiești dacă vii dinspre oraș. Noi am prins o zi foarte caldă și cum nu este un oraș alb de acestă dată, piatra se încălzește foarte tare de la soare. Când am terminat  cu plimbatul și am revenit in oras am trecut la înghețata și mâncare, în această ordine, cumva pe căldură a avut sens. In toate aceste zile am omis să pomenesc înghețata existentă din abundentă peste tot.  Calitatea variază de la bună la foarte bună și este disponibila cu servire in  vitrina in aproape orice cafenea sau gelaterie. Rar am văzut frigidere cu înghețata asa cum le știm de la noi. In Matera am parcat la douăzeci de minute de mers pe jos de Sassi, într-o parcare gratuita găsită din întâmplare, dar sunt și parcări cu plata. Google Maps face o treaba bună in a le indica așa că bazați-va pe el fără grija.  O zi este suficientă pentru vizitarea celor doua orașe. Nu sunt obligatorii, dar merita văzute pentru ca sunt diferite de cele de pe coastă și au un puternic impact vizual, deși din motive diferite. Cea mai rămas din excursie a reprezentat drumul către Bari, de acum plictisitor, și zborul către Cluj, și mai plictisitor după cele 7 zile petrecute in Italia. Totuși pentru că eram cu o ora înainte de program am oprit la un outlet cu îmbrăcăminte, din curiozitate și pentru ca era lângă benzinăria la care am făcut plinul. Și aici am dat peste lume in vârsta care își căutau haine, lume  foarte bine îmbrăcata, lucru care nu l-ai fi zis după mașinile vechi din parcare. Este o caracteristica a Italiei, unde oamenii au alte priorități materiale decât noi.

Matera- un oras construit din piatra

In încheiere as vrea să  vă zic ce ne-a plăcut și ce nu ne-a plăcut. Am să încep cu ce nu ne-a plăcut  pentru ca am două lucruri de menționat: mizeria de pe șosele, câmpuri și orașe și lipsa toaletelor publice. Parca nu ar mai avea serviciu de colectare a gunoiului stradal sau  de curățări a străzilor. Cantitatea de gunoi văzută depășește orice închipuire și concurează cu succes orașele noastre cele mai mizere. Iar lipsa toaletelor nu o înțeleg, pentru că de multe ori este evident ca lumea transformă colturile in pisoare și mirosul este respingător. In rest ne-a plăcut, sigura, nu sunt perfecți italienii și seamănă cu noi, vor încerca tot timpul să mai ciupească ceva, multe lucruri sunt de mântuiala făcute sau negândite foarte bine, pe unele le înțelegi, pe altele mai puțin, dar nu își bat joc de orice așa cum facem noi și se respecta ca persoana pe ei și pe ceilalți. Poate nu este așa in realitate, dar ca turiști noi așa am perceput. Sudul Italiei nu este Germania ca și organizare și eficientă, dar atunci când cumperi orice serviciu poți să fi sigur ca nu își bat joc de tine.  Ne-am întoarce cu plăcere și probabil că o să și  facem asta , dar data viitoare plănuim să vedem Sicilia, poate mai pe îndelete, cu mai puține locuri vizitate in mai multe zile de concediu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: