Un concurs pe zăpadă

Afară sunt -6 grade și tu stai în mașină la căldură și te întrebi ce te împinge să faci ce urmează să faci. Ești îmbrăcat mult prea subțire, așa cam de optsprezece grade cu plus și porți o încălțăminte complet nepotrivită cu vremea de iarnă de afară.  Prognoza meteo indică ninsoare și tu nu ai nimic impermeabil pe tine. Te așteaptă douăzeci de kilometri  făcuți pe poteci de pădure pline de zăpadă și gheață, zăpadă care de multe ori îți trece peste pantofii subțiri. Te consolezi că pe frigul acesta pantofii se vor uda mai greu și vor fi uscați măcar primii zece kilometri.  Dai căldura mai încet în mașină ca să te obișnuiești cu frigul și încerci să îți găsești motivația interioară potrivită. Este ca și la bazin când știi că apa este rece la început, dar după o jumătate de lungime devine perfectă.  Știi exact ce o să urmeze dar tot este greu să faci primul pas. În același timp, paradoxal, savurezi emoția concursului chiar dacă ști că nu ai șanse să câștigi. Ai emoții și o stare de nervozitate, dar îți place, pentru asta te înscrii la concurs. Rememorezi experiențele anterioare și te întrebi dacă nu ești prea gros îmbrăcat. Ești veșnic nesigur cât de gros trebuie să te îmbraci. Da, parcă mai trebuie dat ceva jos. Îți amintești ca ai alergat și la temperaturi mai mici și asta te încurajează oarecum. Dar încă tot nu îți vine să părăsești mașina pentru că mai ai cincizeci de minute și ai nevoie numai de douăzeci pentru încălzire. Rememorezi și ediția trecută a concursului când ai tras tare și te-ai accidentat la genunchi. Îți propui ca anul acesta să mergi mai încet. Repeți asta de câteva ori pentru că pe traseu, sub acțiunea adrenalinei, o să uiți.  Dar afară sunt tot -6 grade și tu ești tot in mașină și tot nu ai făcut acel prim pas să deschizi ușa de la mașină. Știi că o să-l faci, te-ai înscris la concurs deja și  nu ai renunțat niciodată indiferent de condiții.  Ai mai făcut  asta de atâtea ori și ai de fapt certitudinea că odată ce începi încălzirea totul va fi bine dar este la fel de greu  acum ca și prima dată.

Așa a început pentru mine experiența Winter Race de la început de ianuarie 2022, concurs desfășurat prin Făget, in Cluj-Napoca. Așa începe pentru mine orice concurs desfășurat pe zăpadă și la temperaturi negative. Te întrebi ce faci acolo și de ce îți forțezi organismul să facă ceva ce el în mod evident nu vrea să facă. Pentru că de fapt nu te obligă nimeni să alergi iarna. Înainte de a mă apuca de alergat prin pădure  nici nu concepeam că este posibil să alergi la temperaturi sub zece grade cu plus. Dacă mă gândesc bine, nici nu voiam să ies din casă la temperaturi negative ca și cea de astăzi. Și totuși sunt acolo pregătit de concurs. Lucrurile însă încep să se precipite. Vezi că mai apar persoane cunoscute, zgribuliți și ei pentru că sunt îmbrăcați  la fel de sumar ca și tine. Te sună un prieten și te întreabă dacă ai ajuns. Ești curios să vezi cine mai participă dintre cei pe care îi știi tu. Oprești mașina, închizi telefonul, deschizi ușa și faci acel prim pas esențial. După aceea, totul devine o chestiune de rutină de concurs. Saluți pe unul și pe altul, mai spui o poveste, faci mișcări de încălzire multe pentru că este frig afară, asculți cu jumătate de ureche ședința tehnică și te aliniezi la start.

Odată ce ai început nici un gând nu mai este relevant. Vremea nu mai contează, emoțiile nu mai contează, problemele de la serviciu nu mai contează, nimic altceva nu îți mai trece prin cap. Te concentrezi numai la alergat, îți calculezi ritmul și efortul, mai depășești, ești depășit și depășești din nou. Te gândești dacă să te ții după cineva. Preferabil este să găsești pe cineva cu ritmul dorit de tine, eventual un pic mai rapid. Constați că pantofii Hoka nu au aderența pe are ai vrea-o pe zăpadă și gheața. Știai asta dinainte dar nu credeai că este atât de rău. Mai alergi o vreme și constați că nu este atât de rău, aderența este mulțumitoare,  la coborâri trebuie însă să ai mare grijă. Îți amintești că ți-ai propus să nu tragi tare. Dat de urme de tractor înghețate și încetinești ritmul. Grupul se distanțează de tine.  Începi să transpiri și dintr-o dată pare că este foarte cald in jur. Transpirația îți curge din  buff-ul de pe cap. Îți trece prin cap că s-a făcut brusc cald afară. Te uiți la mânuși și vezi că sunt cristale de gheața pe ele, deci nu, nu s-a făcut cald. Transpiri tu din cauza efortului. In afară de mânuși tot echipamentul tău este ud de transpirație. Începe să ningă. Acum mânușile sunt pline de zăpadă. De fapt nu îți pasă că ninge pentru că ești ud oricum. Ești la jumătatea  traseului și este timpul pentru gelul cu cofeină. Prinzi o urcare scurtă  pe care o umbli căci este foarte abruptă și îl scoți din centură. Este aproape înghețat dar cumva reușești să îl bei. Păhărelele cu apă de la punctul de alimentare pe lângă care treci de două ori sunt și ele aproape înghețate. Ninsoarea îți limitează vizibilitatea și asta chiar nu este de dorit. Traseul este de la alunecos la foarte alunecos, rar când poți alerga relaxat. Este și  foarte denivelat pentru că de multe ori nu urmează potecile și o ia direct prin pădure.  Este un traseu tehnic deși nu te-ai aștepta. Zăpada de pe jos si fulgii care îți intră în ochi ascund orice obstacol. Te uiți la ceas și vezi că mai ai cinci kilometri și câteva urcări. Ai rămas  deja în urma grupului așa că tragi mai tare. Începi să simți oboseala dar știi că mai ai puțin și asta îți dă energie. Grupul cu care ai alergat o bună parte se vede acum în față. Cineva te depășește dar nu mai ai  suflu să mărești ritmul. Îl lași să se distanțeze. Își aduci aminte că nu ai băut din apa cu carbohidrați și săruri pe care o ai în centură. O faci acum și te simți ceva mai bine. Constați că ești destul de mult peste ritmul propus dar mai ai doi kilometri dificili așa că nu mai poți recupera.  Te consolezi că timpul nu este chiar așa de rău și cel puțin ai șanse să scapi fără accidentare. Apoi vezi poarta de final dar nu vezi o bucată mare de gheață. Scapi la limită de o căzătură urâtă. Treci de poartă și concursul se termină, te poți opri din alergat. Primești o medalie. Ești conștient de ce se întâmplă în jur și stăpân pe mișcările tale.  Asta îți spune că nu ai forțat pe cât de tare s-ar fi putut. Dar te bucuri că ai terminat așa cum de fapt te bucuri că ai terminat orice concurs. A venit din nou vremea de povești, schimbat impresii despre alergare, saluturi și poze. Cineva a adus o marmită de ceai cald. Îl feliciți pentru idee și bei câteva pahare. Știi că ai maximum zece minute până când începe să îți fie frig. Ești ud tot de la transpirație și dacă nu te schimbi  începe echipamentul  să înghețe pe tine. Te bagi în mașină și dai drumul la căldură. Iei o haina groasă pe tine dar îți este lehamite să te schimbi de tricou și pantofi. Pantofii sunt uzi si semi-înghețați dar cât timp alergi nu realizezi asta. Acum îi simți foarte reci  dar te gândești că ai numai zece minute până acasă. Cu toată căldura din mașină te cuprinde frigul, este normal, ești ud și obosit. Te uiți la temperatura afișată și constați că acum sunt numai -4 grade. Pufoaica de pe tine te  ajută  să te încălzești dar abia aștepți să faci un duș cald acasă. Aventura de azi  este gata. Peste două săptămâni urmează alta și o vei lua de la început.

Să alergi iarna la temperaturi negative este o provocare și  trebuie să ții cont de anumite particularități.  Este  alunecos pe jos și trebuie să compensezi de multe  ori pentru alunecarea piciorului în lateral. Aerul este rece când îl inspiri și durează să te obișnuiești.  Trebuie să ai grijă cum te îmbraci. Când alergi este cald, când stai este foarte rece, nu sunt temperaturi de mijloc. Odată ce te oprești trebuie să te schimbi și să intri undeva la căldură.  Te poate prinde ninsoarea dar chiar și fără ea te uzi  la picioare. Dacă porți echipament impermeabil vei fi ud de la transpirație  așa că mai bine o lași să iasă afară și renunți la el.  Apa de băut și proviziile au mari șanse să înghețe. Însă nici unul din inconveniente nu te va opri să alergi iarna. Odată ce te-ai obișnuit să alergi in aer liber, indiferent de sezon, nu vei vrea să te întorci la alergatul pe bandă într-o anostă sală de sport.   Senzația de libertate este incomparabilă iar satisfacția pe măsură.  

P. S. Poza este de acum doi ani.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: