Porcușorul rozaliu care iubea cafeaua și nu purta curea

Porcușorul gras, roz și libidinos iubea cafeaua. Nu orice cafea, firește, și nu băută oriunde. De exemplu, nu își pregătea singur cafeaua acasă pentru că nu vedea nici o motivație in acest simplu gest casnic. Nu bea cafea nici de la automatele disponibile pe holuri căci acestea nu ii dădeau prilejul să contemple împrejurimile suficient de mult și în maniera dorită de el.  Să stea in picioare in dreptul ușii cu cafeaua în mână într-un pahar de plastic, fără să fumeze,  preț de jumătate de oră nu se potrivea cu dorințele lui, căci  pentru porcușorul rozaliu cafeaua avea și o funcție oarecum sociala.  El iubea numai și numai cafeaua băută in cafenelele aflate pe moment la moda. Trebuia imperios să fie văzut și remarcat și în același timp să vadă și să remarce și eventual să saliveze discret, un pic. Uneori nu chiar așa de discret, pentru că porcușorul mai iubea și femeile, doar femeile frumoase să ne înțelegem,  astfel că nu scăpa nici o ocazie de a admira, de preferință pe cele tinere.

Pentru acea dimineața  își alesese o cafenea de fițe aflată într-o mică galerie comercială. Aceasta avea un avantaj că, deschisă fiind la culoarul de trecere, lăsa lumea să te admire.  Un alt atu era că fiind situată într-o clădire de birouri și lângă căminele studențești asigura un flux constant de femele pe care porcușorul putea să le admire și eventual să saliveze.  In acea dimineață de sâmbătă porcușorul rozaliu putea fi găsit la masa de lângă culoarul, perfectă pentru scopul lui, îmbrăcat în cel mai bun trening. Era un trening superb, oliv, cu trei dungi albe și suficient de larg încât să îi ascundă șuncile. Pentru că porcușorul avea o problemă cu greutatea el prefera hainele largi. Nu era încă pregătit să ia măsuri ca să mai scape de șuncile puse în jurul mijlocului sau poate nici nu își puse problema. Poate ca în lumea lui porcină el se considera frumos, naratorul nu este sigur și nici nu are importanță acest aspect pentru povestire. La trening el asorta o  pereche de bascheți purtați descheiați. Undeva văzuse el că la trening se poartă pantofi de sport, nu mai știa unde,  dar oricum îi părea logic ca la un costum de sport să porți pantofi de sport.  Treningul acesta mai avea și avantajul că, neavând curea, nu îl strângea pe burtă. Pantalonii stăteau pe el cât se poate de relaxați și undeva  vag în jurul mijlocului. De regulă, insă, stăteau destul de jos încât să lase expuse privirii cele două buci, grase, rozalii și pline de păr creț  pe care mândrul și trufașul porcușor le avea in partea dorsală. In mod curios el considera că este de dorit  să lași expusă privirii valea unde rar ajunge soarele și cele două dealuri împădurite care o mărginesc la est și vest. Altfel ar fi putut să își lege pur și simplu șnurul cu care treningul era prevăzut in jurul taliei. Ce nu știm este dacă porcușorul considera expunerea ca fiind un gest necesar în atragerea partenerei, parte a ritualului de împerechere sau un simplu fapt legat de moda porcină, proprie lui.  Poate că pur și simplu umbla așa din motive de aerisire și eliminare a gazelor în exces produse de digestia pusă adesea la treabă. Sau poate ca era prea entuziast și nici măcar nu remarca expunerea respectivei văi. Pentru a ascunde fălcile, perechea firească a șuncilor,  porcușorul mai purta și o barbă,  nici prea lungă, nici prea scurtă, așa cam de o săptămână. Astfel costumat,  porcușorul afișa cea mai bună imagine a lui, un element prețios în procesul de atragere a femelelor.

Nu știm dacă porcușorul și vorbea cu  respectivele femele sau dacă măcar avea intenția vagă de a vorbi cu ele. Povestirea noastră îl surprinde stând la masă, cu o cafea pe masă și cu băluțele curgând pe pieptul lui mare și pufos. Si cum stătea el la masă, curbat peste tăblia ei,  pantalonii îi alunecaseră peste rotunjimi, expunând bucile păroase și rozalii menționate anterior.  Nu părea să observe, dimpotrivă vesel și fericit,  grohăia, bălea și hăhăia în încercarea de a atrage atenția asupra lui, căci la bar, în fața  la nici doi metri, o tânăra domnișoară, aflată la vârsta studenției,  își comanda cafea la pachet.  Trebuie spus ca tânăra domnișoară arăta rezonabil de bine îmbrăcată  în acel fel potrivit pentru cumpărături alimentare. Porcușorul trecuse brusc de la contemplarea pasivă a femelelor la o activă măsurare din priviri, reducând mulțimea nepăsătoare de posibile candidate  la fanteziile lui erotice la o  unică singularitate. Singularitatea asta însă era complet nepăsătoare. Toate semnalele emise de porcușor în complicatul lui ritual de împerechere rămâneau fără răspuns. Cu cât se străduia mai tare cu atât mai mult tânăra îl ignora. Se foia, mișca lucruri inutil pe masă, cerea de la chelner lucruri la fel de inutile, încerca să facă conversație nedorită cu cei din jur, mai mișca bucile pe scaun, dar totul degeaba,  agitația a rămas complet ignorată și semnalele lui fără răspuns. Parcă tânăra nu percepea deloc nimic din semnalele  porcești emise, dimpotrivă părea să fie agasată de privirea mult prea insistentă și balele care îi curgeau printre fălcile deschise.  Fără să îi arunce nici măcar o privire, tânăra se duse cu cafea la pachet  cu tot  și porcușorul rozaliu rămase în continuare singur și gata să reia ritualul de la început.  Căci pe porcușorul rozaliu nu îl deranjau refuzurile, nu avea un amor propriu care să fie jignit. Nu înțelegea nici cum ținuta atent pusă la punct: trening, bascheți, barba, buci expuse, cafenea de fițe, putea fi ignorată atât de grosolan.  Nici nu îi păsa prea tare, pentru el tot acest proces era important și nu o posibilă finalitate. Nu înțelegea el multe lucruri de fapt, el era fericit că putea relua ritualul de împerechere de la început și în mintea lui  simplă și porcină scenariul în care el bălea și se holba în public la femele nu putea decât să însemne că și reciproca era valabilă. In imaginația lui toate, sigur doar cele mai frumoase, îl remarcau și admirau ce frumos este.  Că situația era de fapt alta sau ca toate femeile erau din altă specie decât el, porcușorul,  și că bucile lui rozalii și balele de pe piept  expuse vederii ar putea să nu fie interpretat ca un gest erotic erau chestiuni necunoscute lui. Nimic nu îi deranja porcina preocupare.

Povestea noastră se termină aici, nu știm ce se întâmplă mai departe, dar nici  nu ne preocupă. Soarta porcușorului rozaliu în acea zi de sâmbătă poate liniștit să rămână necunoscută.  Aș fi putut să spun direct ca un grăsan tânăr și bărbos îmbrăcat in trening și cu pantalonii la jumătatea curului se holba după studente, dar aș fi terminat prea repede

Morala scurtei povestiri este însă că TOȚI bărbații TREBUIE să poarte curea.  A lăsa la vedere crăpătura nu este un gest de natură să ne încânte simțurile, să ne bucure văzul  sau să ne stârnească in mod plăcut mirosul. Mă îndoiesc că femeile ar putea să îl considere un gest cu încărcătură erotică.   Dacă nu vrei să fii un porc, rozaliu sau nu, poartă pantalonii ăia cum trebuie, strânși in jurul taliei suficient de bine încât nici o mișcare pe care ai putea să o faci să nu lase vederii nimic din ce nu ar trebui văzut. Este cel mai bine pentru toată lumea, crede-mă. Despre holbatul după femei nu mai pomenesc pentru că ne ducem  într-un domeniu care necesită tratament și nu sunt calificat.  Poate ca în lumea porcilor este un gest firesc, eu port curea așa că nu aș putea să mă pronunț.