Nu știu dacă cunoașteți semnificația acestui cuvânt, așa că, pentru a evita confuzia, am să încep prin a-l defini. Cuvântul mocoșesc se referă la oameni care pierd prea mult timp pentru a face o treabă, care lucrează încet etc. Eu am să folosesc acest termen în mod peiorativ, pentru că, de cele mai multe ori, acești oameni mă fac să îmi pierd răbdarea, mai ales dacă îmi ies în cale atunci când mă grăbesc și mocoșeala lor se transformă ușor în nesimțire.
Cred că cel mai banal exemplu este atunci când stai la casă, la un magazin oarecare, și cel din față, deși vede bine că este coadă, pierde mult prea mult timp cu diverse gesturi mărunte, ignorând total aglomerația. Întâi își aranjează în portofel restul și bonul, apoi se mai caută prin buzunare după numai el știe ce, mai face și ceva conversație inutilă cu casierița, eventual chiar se plânge un pic. Face și tetris ( dacă vă amintiți jocul) cu cumpărăturile, în stil de mare campion, pentru că pentru el există neapărat o ordine în care trebuie puse, apoi, dacă ești nenorocos, mai și bagă plasa în ceva ghiozdan, într-un fel anume, fel care necesită timp și meticulozitate. Mai sunt și alte combinații posibile, portmoneu, buzunar, justificări, eventual încheiat la haină, de numai nu se mai dă plecat,3 în timp ce lumea la coadă tropăie de nerăbdare, dar nu ai ce face, trebuie să aștepți să își ia cumpărăturile de pe tejghea.
Trecând de la magazin la banala farmacie și aici mai întâlnesc acest gen de oameni și chiar nu intru des prin farmacii. De regulă sunt persoane mai în vârstă și cumva îi înțeleg pentru că pentru ei vizita la farmacie este momentul culminant al zilei. Doar că nu toți sunt așa, mai sunt și tineri, și stau și întreabă despre o mie și una de chestii deși în final vor cumpăra același medicament pe care îl iau de ani de zile. Întrebatul nu ține strict de partea cu mocoșitul, dar aranjatul produselor prin buzunare, geantă, sacoșă, conversația inutilă cu farmacista, sunt mocoșeală pură. De fapt mie unul, nu știu de ce, farmaciile îmi par paradisul mocoșelii pentru că fiecare vizită acolo durează foarte mult. Nici clienții, nici farmacista nu par a se grăbi undeva.
Mocoșeala asta mai apare și în multe ocazii, cum ar fi la pompa când vrei să alimentezi și este coadă. Îl vezi pe cel din față că termină de pus combustibil și apoi caută portmoneul prin mașină, nu îl găsește, caută prin buzunar, îl găsește, merge și plătește, mai face tot felul de gesturi mărunte cu o semnificație știută numai de el, se întoarce și se sucește dar cumva se bagă în mașină. Doar că nu pleacă, stă acolo și face ceva înăuntru, nu știu ce, poate curățenie generală, poate își distruge neuronii pe telefon, nu contează, contează că nu pleacă. Din ce ar fi trebuit să fie o acțiune simplă, acum a devenit complicată, cu multe gesturi, și durează mult prea mult. Eu unul, dacă văd că cineva stă după mine, plec pur si simplu. Acei indivizi care mai își iau o cafea la automat sau merg la baie, deși lumea așteaptă după ei, nu mocoșesc, aceia sunt nesimțiți obișnuiți.
O altă categorie, care pe mine mă enervează în mod deosebit, sunt cei care nu ies din parcare. Se urcă în mașină, văd că parcarea este aglomerată, mai văd și că cineva stă după ei, se pornesc de-o palmă și chiar atunci, dar exact atunci, în acel precis moment, trebuie să caute ceva prin mașină, să aranjeze lucruri nu știu exact unde sau altceva la fel de inutil. Esența este că nu pleacă, deși prin acțiunile întreprinse au promis să plece, lucru care pe timp de aglomerație are valoarea unui pact social ferm făcut cu cel care așteaptă. Dar el trebui să își termine pleiada de gesturi inutile și doar apoi va pleca. Eventual se va și mocoși la bariera de la ieșire, dacă există, unde va dura mult prea mult numai ca să treacă de ea. Parcările sunt toate la fel, plătești înainte să pleci, prezinți biletul la automat, sau eventual este cu cameră, bariera se ridică și tu pleci. Dar cumva el, sau ea, reușește să facă să pară că este muncă grea.
Mai sunt cazuri în care furnizorii de diverse servicii care te fac sa regreți că ai apelat la ei. Am pățit odată la o șaormerie, uneori mă mai îmbăt prin oraș și atunci închei cu o șaorma, cam o dată la cinci ani, că am stat douăzeci de minute pentru ca femeia respectivă să așeze pe farfurie cele câteva ingrediente. Chestiunea este că a făcut ceva, nu știu ce, în tot acest timp. Ea practic nu a stat. S-a învârtit, a urlat la ceilalți, a făcut mare caz nu știu de ce, a transpirat, cum s-ar zice, a muncit din greu și totul pentru a aranja o șaorma la farfurie. În materie de ineficiență femeia excela, doar că rolul ei acolo era altul. În materie de eficiența a muncii femeia era un dezastru.
O să închei aici cu exemplele pentru că tot îmi vin din ce în ce mai multe în minte. Puteți și voi să vă dați exemple de situații când mocoșeala va enervează. Nu vreau să pară că am ceva cu oamenii care se mocoșesc, pentru că nu am, exceptând cazurile când am o minimă tangență cu ei și atunci am. Nu știu vouă, dar mie îmi testează răbdarea, și mă antrenez să am multă, pentru că pur și simplu nu înțeleg cum reușesc să facă atâtea gesturi pentru a termina ceva care este simplu de făcut. Dacă mi-ai cere să mă mocoșesc eu unul nu aș reuși cu atât de mult succes. Voi oare ați putea? Nu, nu trebuie să răspundeți cu adevărat, decât dacă sunteți în fața mea la coadă.
Razvan Scrie 