Uneori, de regulă seara, am timp liber suficient să mai filozofez pe diverse teme. Poate unii știți deja, dar la aproape cincizeci de ani am ajuns să fiu singur, în sensul de divorțat, și o temă recurentă de filozofat este cum am ajuns în această situație și care ar fi viitorul. Dacă referințele la trecut nu ajută la nimic, poate doar la tras concluzii, am mai scris eu despre asta, raportarea la viitor este mult mai utilă.
Situația nu este neapărat plăcută, suntem, cred eu, construiți să trăim în cuplu, chiar dacă uneori nu o viață întreagă. Dar mai sunt și despărțiri, pot să sper că temporare, în care te trezești sigur, și cred că, este o situație cu atât mai periculoasă, cu cât este asociată cu o vârstă înaintată, pentru că cincizeci de ani nu este în nici un caz jumătatea vieții. Nu intru în considerații dacă te mai poți sau nu îndrăgosti la vârsta asta, eu cred că poți, darc înainte de a ajunge acolo sunt alte pericole care te pândesc. De câte ori ați auzit o persoană mai în vârstă spunând: pentru mine nu mai contează? Eu am auzit de mult prea multe ori, iar realitatea este că contează și este o incomensurabilă prostie să spui că nu. Lehamitea, nepăsarea și autocompătimirea sunt primele efecte ale singurătății care trebuie combătute. Un divorț la cincizeci de ani, oricât de neplăcut ar fi, nu este sfârșitul sau începutul a nimic. Este doar o situație prin care se poate că viața ta s-a îmbunătățit, indiferent ce anume experții în dezvoltare personală, aka coach de viață, au să vă spună. Divorțul nu este o boală terminală ca să însemne sfârșitul vieții și cu atât mai puțin înseamnă că nu mai poți face acele lucruri, mici sau mari, care îți fac plăcere. Dimpotrivă, acum că ai și mai mult timp la dispoziție să te preocupi numai de tine, să îți urmărești interesele și să explorezi, poți te reinventezi după cum crezi. Este adevărat că după mulți ani împreună cu cineva ai obișnuința de a face multe lucruri în doi, o cină la un restaurant, un film , concedii, dar poți să faci aceleași lucruri și singur și să te bucuri de ele. Trebuie doar un pic de practică. Vedeți cum, în câteva fraze, v-am făcut sumarul unui foarte scump curs de dezvoltare personală.
Pe lângă sport mie îmi place să călătoresc și să gătesc. De călătorit departe nu prea am avut timp din cauza că am extins afacerea, dar cu gătitul mă descurc mai bine. Ca și sentiment de satisfacție nu are importanță dacă prepar 300 de porții la cantină sau gătesc o cină seara pentru mine și copil. Unii ar putea spune că mă pricep la asta și da, îmi place să gătesc o cină desfășurată în jurul unor conversații plăcute și însoțită de un vin bun, dar pun la fel de multă pasiune și dacă prepar doar pentru mine feluri apetisante, din ce găsesc prin frigider, simple și neapărat gustoase. Nu țin neapărat să am în față o mâncare sofisticată, dar oricât de simplă ar fi, trebuie să fie bună la gust, să îmi bucure papilele gustative și să mă facă să mă simt bine. De la vin ar trebui să mă mai rețin din cauza alergatului, nu beau mult oricum, un pahar seara și nu în fiecare seară, dar viața este scurtă și merităm să ne bucurăm de ea.
Fără să mai filozofăm pe teme de viață și divorț, am câteva sfaturi pentru a vă ajuta să vă îmbunătățiți experiența culinară.
- Folosește-te de cină pentru a petrece timp cu familia. Dacă ești singur, asta este, dar dacă nu, mâncarea este mai bună savurată împreună.
- Obișnuiește-te să gătești și nu să comanzi mâncare. Sunt conștient că toți stăm prost cu timpul, dar dacă te obișnuiești să faci feluri simple, nu vei avea nevoie decât de 20-30 de minute pentru a găti cina și rezultatele vor fi mult mai bune, inclusiv financiar. În plus, dacă gătești tu, știi ce ai folosit. Nici mâncarea comandată nu vine mai repede oricum.
- Folosește ingrediente de calitate. Un ingredient de calitate va da un gust bun, unul prost va da un gust discutabil. Surprinzător, dacă mănânci cât de cât rațional, adică bine și normal, vei cheltui mai puțin decât dacă mănânci mult și prost.
- Nu folosi semipreparate. Sunt o crimă la adresa gustului, idei de mâncare sănătoasă și a rețetelor originale. Lista lor de ingrediente rivalizează cu un roman fluviu. Maxim se acceptă un blat de pinsa, o passata, sau un prosciutto cotto.
- Nu te complica. Mai multe ingrediente nu înseamnă rezultate mai bune. Pastele pe care le tot gătesc, preferatele mele, au câte 3-4 ingrediente. Puține și de calitate, pentru că vreau să simt gustul individual la tot ce am pus acolo. Pastele cu ton, pe care le gătesc tradițional înainte de concursurile de alergare, au patru ingrediente: ceapă roșie, ton, passata și busuioc. Dar combin sosul cu paste de calitate, uită de Barilla, și le presar cu parmezan, așa că devin un festin culinar. Nu am voie să beau vin pentru că este înainte de concurs.
- Atenție de unde te inspiri, pentru că sunt foarte mulți așa zis bucătari in social media, dar ei fac bani prezentându-vă rețete de doi bani și nu lucrând efectiv într-un restaurant. Există tendința de a complica mâncarea și a evita rețetele tradiționale, dar fusion și complicat nu înseamnă neapărat și gustos. Arta de a fi bun bucătar este dată de abilitatea de a găti cu ce găsești prin frigider.
Poftă bună.
Razvan Scrie 