Într-o vineri pe la ora trei, mai exact pe data de 26 septembrie m-am pornit către MPC ( Maraton Piatra Craiului). Pentru cine știe, drumul merge pe autostradă până la Sibiu, după care o ia către Brașov. Este un drum pe care l-am făcut de câteva ori anul acesta și îl știu, așa că mi-am calculat că mă opresc să alimentez după ce schimb autostrada la Alba Iulia, la benzinăria de pe deal. Respectiva benzinărie este un Mol, nu țineam minte, acuma țin, dar nu prea contează, deși se va vedea că repede nu o să uit.
În apărarea mea trebuie spus că mă simțeam depresiv, fără un motiv anume, așa de zi de vineri, mai degrabă meditativ pe teme de viață. Nu ar fi trebuit, mă duceam la un concurs de alergat, conduceam relaxat ascultând muzică, numai activități care îmi plac, dar cu o zi înainte murise un vecin, în dimineața zile am întâmpinat pe cineva venit la o înmormântare, și eram într-o dispoziție meditativă, înclinată către depresie, că deja am și eu 50 de ani, și deși zilele sunt lungi, anii trec repede, povești din acestea, overthinking cum s-ar zice. Și ce face omul când se simte depresiv și este la volan? Pe lângă benzină mai ia și ceva dulce, un pachet de M&M în cazul meu, dar trebuie spus că era unul mic. Că dacă ești la volan nu poți să mergi la alergat și eram și singut așa că nu aveam cu cine povesti. Plătesc după metoda obișnuită, cu cardul, îi spun doamnei de la casă codul fiscal, doamna ocupată să facă miștocăreală grosieră cu ceilalți angajați, dar nici eu nu sunt foarte atent, doamna nici atât, îmi spune să pun cardul, plătesc, pun bonul în portofel și plec. Până aici nu este nimic deosebit, am pus benzină de atâtea ori. Poate dacă aș fi spus că decontez și nu îmi cerea codul fiscal realizam că ceva lipsește.
Ce m-a surprins a fost telefonul de la poliție primit la nici o oră distanță, cred că nici nu ajunsesem la Sibiu. Omul se prezintă corect și îmi spune că-l caută șoferul mașinii cu numărul cutare, care aparține firmei cutare, adică exact mașina pe care tocmai o conduceam. Mașina este pe firmă, eu sunt administrator, așa că era firesc să mă sune. Eu devin foarte circumspect, deja mă gândeam dacă am încălcat ceva lege rutieră chiar atât de grosolan încât să merite să fiu sunat de poliție. Ofițerul îmi zice despre ce este vorba, eu îi zic că de fapt șoferul căutat sunt chiar eu și că am primit într-adevăr mesaj pe telefon numai cu o plata de 7 ron ( pachetul de M&M), dar nu mi-am pus problema de ce este numai atâta crezând că se încasează separat pe bon benzina. Sigur, nu are cum, că ar fi trebuit să pun cardul de două ori, dar eram într-o stare proastă și nu foarte atent.
Oricum îi zic ofițerului să le dea numărul meu celor de la benzinărie, că mă lămuresc cu ei cum pot face plata. Ofițerul zice că este cel mai bine așa, oricum văzuse că eram de bună credință, iar datele firmei și mașinii reale. Mă sună casiera, începe prin a vorbi urât, îi zic că nu are rost limbajul că atâta vină am eu câtă are și ea, că nu a întrebat dacă am și alimentat, și încercăm să ne lămurim. Îi spun doamnei că eu duminică trec înapoi, zice că este cam târziu, înțeleg asta. Îi spun să îmi dea un cont, că mă opresc într-o parcare și îi fac plata direct în cont. Îmi zice că nu se poate și asta mă cam miră, pentru că din câte știu plățile în cont nu sunt interzise. Trece legătura șefului ei, cel cu mișto-ul grosolan, care se dovedește că de fapt nu este chiar șef, dar oricum îmi zice și el că nu se poate. Nimic nu se poate face, decât să trimit banii la unul din ei pe card să achite. Soluția ar fi fost bună cu excepția faptului că îmi trebuia bonul pentru decont, mașina fiind pe firmă.
Acuma eu știu de ce tot ziceau ei că nu se poate, sau bănuiesc că știu, pentru că nu le-ar fi ieșit casa și trebuiau să scrie un proces verbal să justifice ce și cum. Nu contest nici partea mea de vină, dar nu vă imaginați ce discuție greoaie a fost cu respectivii oameni. In loc să spună de la început de ce nu se poate și care este problema lor, tot spuneau așa nu se poate, numai așa se poate. Nici o șansă să te lămurești cu ei, discuția devenea rapid contra productivă.
În final am închis telefonul, deja începeam să mă enervez pentru lipsa de rezultat a discuției și am început să sun să văd care din prietenii care mai vin la MPC au plecat mai târziu. Am sunat-o pe Simina, soră-mea, dar ea trecuse, dar am avut noroc cu Florin, că ei nu trecuseră. Mai nasol a fost că a trebuit să explic ce am reușit să fac, spre distracția generală a celor din mașină, că așa cum se întâmplă în cazuri din astea pe care le vrei trecute sub tăcere, erau mai mulți care ascultau, dar m-a ajutat și a plătit el pentru mine, ca să poată recupera bonul de casă atât de necesar. I-am returnat banii lui Florin, în caz că vă întrebați, dar am fost un bun subiect de glume cele două zile petrecute la Zărnești, și pe bună dreptate.
Chestiunea a fost încheiată în acest mod, convenabil și pentru mine și pentru angajații de la benzinărie. Morala este că dacă vrei să dai țeapă, ar fi bine să dai numărul jos sau să pui unul de împrumut. Glumesc, de fapt morala este că trebuie să fii atent la ce plătești și nu să te bazezi pe alții să fie atenți pentru tine, cum am făcut eu. Meritul pățaniei este că m-a trezit brusc la realitate și am uitat că mă simțeam depresiv, până am început să urc către Bradu și mi-a crescut brusc timpul pe Waze cu 33 de minute, grație unui accident petrecut undeva mult în față.
P.S. Poza este de la finalul concursului și nu are nici o legătură cu chestiunea descrisă. Este acolo doar pentru că sunt mândru că am terminat.
Razvan Scrie 