Voi nu aveți sentimentul acesta că multe lucruri în viață sunt efemere? Ele vin, stau o perioadă și apoi se duc prin locuri misterioase. Din păcate și prieteniile sunt la fel, se formează, stau o perioadă și se duc în locul în care se duc prieteniile să moară. Nu știu unde este acel loc și nu știu dacă trebuie să le împiedic să dispară, poate că destinul unora, cele mai multe de fapt, este să se destrame.
Nu pot să spun exact nici cum se formează prieteniile care țin o viață. În schimb pot să vă spun cum se formează măcar unele din acele prietenii care sunt temporare. Ele se nasc când există un interes. Poate că există un interes material care te transformă în prieten de circumstanță aflat veșnic la cheremul celui cu bani. Poate că este invers și plătești veșnic totul doar ca să poți avea în jurul tău prieteni mulți și fără număr. Poate ca există un interes care ține de exploatarea emoțională și acestea devin prietenii periculoase. Se mai poate ca singurătatea să te îndemne la asocieri cu persoane pe care le crezi prieteni, dar de fapt ei râd de tine pe la spate. Poate că este un interes comun care creează prietenii de circumstanță, care țin atâta timp cât ține interesul. Sau poate este o prietenie care a fost sinceră dar apoi părțile au evoluat în direcții diferite. Prieteniile pot apărea din multe motive, dar, așa cum apar, pot și dispărea, după un timp mai lung sau mai scurt, după cum este sortit.
Multă vreme am încercat să mă agăț de aceste prietenii efemere pentru simplul fapt că nu am înțeles că și prietenia este trecătoare. Nu am înțeles că și prieteniile au un ciclu al vieții. Am presupus, în mod sincer, că odată ce ești prieten cu cineva, relația va ține o viață, includ aici și prieteniile romantice, deși trebuie sus că dacă ține o viață, atunci nu poate fi decât una. Nu poți forța pe cineva să rămână prieten cu tine dacă nu-și mai dorește. Degeaba te opui, degeaba mai dai un telefon, degeaba mai vrei să te întâlnești cu el sau ea, înțelegi din gesturi și cuvinte surprinse pe la colțuri că se va termina. Când discuți cuvintele vin greu, ideile vin greu, nu mai găsești nimic de spus, apar tăcerile inconfortabile, dialogul se termină și nu știi de ce, sau poate știi și sfârșitul lor te lasă indiferent, totul întră într-o fază terminală și devine evident că se va termina, doar că nu știi când. Părțile continuă să se mintă că sunt prieteni pentru ca nici una nu are curajul să semneze certificatul de deces. Am învățat să devin mai selectiv și să nu mă opun efemerității. Este adevărat că prieteniile trebuie și întreținute, dar nu trebuie forțate, forțatul lor nu face decât să prelungească faza terminală, iar cele care sunt construite să se termine, se vor termina oricum.
În timp am constatat că sunt două mari motive pentru care se termină prieteniile, fie dispare interesul care a fost liantul prieteniei, fie una dintre parți a evoluat de așa natură încât relația a devenit toxică sau a înțeles că este toxică și s-a debarasat de ea. Uneori dispariția lor creează tristețe, ați făcut lucruri împreună, ați făcut prostii împreună, unele ușor ilegale, ați băut împreună și v-ați povestit vieți după vieți. Dacă prieteniile aveau și o componenta romantică, adică o el și o ea sau iubit, atunci totul este si mai intens și elementul trecător mai accentuat. Dar faptul că este trist nu le face totuși mai puțin trecătoare. Prieteniile mor și este un fapt incontestabil.
Dar nu toate mor, nu toate sunt efemere. O prietenie care rezistă nu se bazează pe un interes anume și nu depinde de cum evoluează în viață cei implicați, admițând aici că se exclud comportamentele extreme, nu depind de timp și nu depind de spațiu. Dar aceste prietenii sunt rare și de regulă formate la vârste inocente. La vârste mai înaintate, greu mai apare scânteia unei prietenii între două persoane, chiar dacă au variate afinități și păreri comune. Viețile sunt mai complicate, mai plănuite, este greu să ai disponibilitatea sufleteasca sau timpul necesar, ești mai grijuliu cu folosirea termenului de prieten, dar nu imposibil și dacă nu încerci nu ai cum să știi ce prietenie ar putea fi. Cumva ciclul ei de viață trebuie pornit și lăsat să se desfășoare.
Tonul articolului nu se vrea negativ, nu vă lăsați descurajați, dimpotrivă, vă sugerez să căutați acele prietenii care rezistă și vă îmbunătățesc viața, iar pe cele care mor să nu le regretați, ciclul lor de viață a fost scurt și nu mai este nimic de făcut.
Razvan Scrie 