Titlul real ar fi trebuit să fie: Cum să ajungi să faci intervale (antrenament greu) pe o pistă semi-înghețată, la zero grade și pe ceață și să nu îți pese. Cum era prea lung am ales să îl scurtez.
Primul pas este să te apuci de alergat la modul serios. Asta nu înseamnă jogging ocazional prin parc. Joggingul este bun și el pentru sănătate dar este numai începutul. Alergat serios înseamnă antrenamente regulate și cu un scop bine definit. Din ce motive te apuci este treaba ta. Sunt mai multe variante, în funcție de fiecare. De preferat ar fi o traumă de care să fugi și ea să fugă după tine. Divorțul este o opțiune la fel de bună ca oricare alta. Mai poți conta pe lăsat de alcool, lăsat de fumat sau variate alte experiențe tragice. Astea asigură o bună motivație. Se poate totuși că îți chiar place să alergi de la început.
Al doilea pas este, după cum ziceam, să te apuci de antrenamente regulate. Altfel nu se poate. Eu am încercat și pe cont propriu și cu antrenor și cele mai bune rezultate le-am obținut în varianta de program făcut de antrenor. M-au mai întrebat unii, care nu aveau habar, de ce îmi trebuie antrenor la aproape 50 de ani și răspunsul este pentru că vreau să fiu mai bun decât eram ieri.
Să te apuci de alergat la modul serios și sub îndrumarea unui antrenor este un angajament serios care înseamnă cheltuieli, presupune disponibilitate la efort și timp. Financiar vorbind costul este cu atât mai mare cu cât te antrenezi pentru distanțe mai lungi. Distanțe mai lungi înseamnă echipament uzat, nutriție, deplasări la concursuri, recuperare etc.
Cu cât te antrenezi pentru distanțe mai lungi ai nevoie și de mai mult timp. Dacă nu ești dispus să aloci din timpul tău pentru antrenamente atunci mai bine nu, că nu are rost. Încet, încet, pe nesimțite, tot programul tău zilnic va depinde de antrenamentul pe care îl ai de făcut. Iar numărul antrenamentelor va crește până la maxim șapte pe săptămână, pentru că mai multe zile nu sunt. Nu toate antrenamentele includ și alergat, unele sunt diferite, pentru că va fi nevoie și de forță și mobilitate. Regula de bază este că antrenamentele nu se sar. Indiferent de circumstanțe, ele trebuie făcute. In mod special, dacă este cod roșu de tornadă, viscol sau ger, se acceptă derogări în sensul că pot fi făcute în sală, pe bandă. Dacă ai o problemă medicală serioasă, o simplă răceală nu contează, atunci poți să iei o pauză.
În final trebuie să fii dispus și să faci efort, să ai disciplină și să ieși din zona de confort. Că vrei, că nu vrei, la antrenamente va trebui să tragi de tine. Te antrenezi, nu te plimbi prin parc. Asta presupune depășire de limite, iar depășire de limite însemnă efort. Sună simplu, dar este mai greu în practică. Secretul este să vrei să fie greu, poate nu tot timpul, doar atunci când este necesar. De regulă lumea vede numai rezultatele, care de cele mai multe ori nu vor părea spectaculoase unor neaveniți, dar nu vede și efortul depus. Nimeni nu te admiră pentru efortul depus, dar deja ai depășit această etapă. Doar Garmin și antrenorul vede efortul depus, dar va trebui să-l ignori pe Garmin pentru că de cele mai multe ori îți ca spune că nu ai fost productiv. Efectiv îl urăsc în cele mai multe zile. Trebuie să îți setezi și așteptări realiste, cel mai sigur este să fii în competiție doar cu tine, azi să fii mai bun decât ieri. Va trebui să faci un efort și cu nutriția și să ții un regim adecvat. Si refuzul unor distracții ușoare care interferează cu alergatul, tot efort este.
Morala este că odată ce te dedici unui program regulat investești financiar, investești timp și investești efort. Începi cu un 10 k, după care vrei semi, după care poate vrei maraton. Dacă vrei maraton ești deja terminat, înseamnă că te-a prins febra alergatului de anduranță și greu mai scapi. După care poate vrei ultra și atunci valoarea ta socială este practic egală cu zero, pentru că nu mai ai timp de nimic. De fapt, de la maraton încolo, alergatul devine un stil de viață și va da dicta orice alte aspecte. Sunt și aspecte negative, lipsa de timp pentru activități sociale este unul din ele, dar sigur o să mori sănătos și fericit.
Iar ca să revin la fraza de început, eu nu am văzut că este ceață, nu am văzut o pistă semi-înghețată, iar temperatura de zero grade m-a interesat strict numai ca să știu cum mă echipez. Eu am văzut doar că este un antrenament mai greu, cu intervale de viteză, care necesită pantofii potriviți, restul factorilor țin de detalii nesemnificative. Cu alte cuvinte, îmi protejez investiția în alergat prin îmbunătățirea ei. Nu este chiar atât de greu să faci la fel, trebuie doar să începi și să lași magia alergatului de anduranță să te cuprindă.
Razvan Scrie 