Mărturisesc că la început sistemul SGR părea una din acele idei bune în teorie, dar care lasă de dorit la aplicabilitatea practică. Sunt de acord că reciclarea este necesară, chiar dacă vei avea de muncă la acest aspect. Este mult mai ușor să arunci totul la un loc, decât să separi în saci diferiți sau să aduni sticlele la un loc și să mergi cu ele la un aparat care să le preia. M-am tot gândit cum să fac să fie mai atractiv sistemul ca să pot antrena și copilul în acțiunea de colectare. Pentru mine, care am o valoare a banilor, sistemul capătă sens financiar, chiar dacă valorile sunt mici, dar pentru fată, mai puțin.
Mi-am amintit la un moment dat că am fost în SUA acum vreo 33 de ani, prin 1991, dacă nu mă înșel. Familia la care am stat avea doi băieți, unul de vârsta mea, unul mai mic, care, la acea vreme, colectau dozele de suc în garaj. M-au certat când am vrut să arunc una la gunoi pur și simplu. Mi-au explicat ce este cu ele, dar nu prea am înțeles, cred că nici nu știam cuvântul reciclare pe atunci. Am înțeles doar când am mers la un supermarket. În parcarea exista un aparat, cam ca și cele SGR de la noi, care colecta doze ( numai doze) și le plătea cu o suma oarecare, cred că destul de puțin. Obiceiul în respectiva familie era ca băiatul mai mic să păstreze respectivii bani și să îi economisească. Practic era o lecție de educație financiară combinată cu sustenabilitate și asta acum 33 de ani, în caz că mai credeți că reciclarea este o invenție europeană de dată recentă.
În consecință, am început să procedez la fel cu fata, cu unele variații. Sticlele le adunăm într-un coș mare și verde din cămară, destinat inițial lucrului prin grădină. Adunăm doar sticlele și dozele marcate SGR, golite de conținut și întregi. Supermarketul l-am înlocuit cu un banal Mega aflat cam la un kilometru de casă, suficient de departe pentru o plimbare plăcută dar nu obositoare. Avem noroc că aparatul SGR de acolo funcționează aproape tot timpul și nu este aglomerat. Plimbarea cu mașina am transformat-o în plimbare de seară cu câinele. Așa măcar mai are și el ocazia să iasă din curte și ne mai mișcam și noi după cină. Plimbarea lui pune niște probleme suplimentare, mai ales că a dobândit un obicei, foarte enervant, de face câte un numărul doi chiar înainte de mega. Are el o zonă preferată, dar nu știu de ce. Așa că eu, ca la prințesă îi este greață, trebuie să curăț după el cu punga și șervețelele aduse de acasă special în acest scop. Alternativa ar fi să mergem cu mașina, dar ar fi cumva ironic și ne nici un folos pentru picioarele noastre. Plimbarea asta are loc cam odată la două săptămâni. Mai ieșim noi seara cu câinele și în alte ocazii, dar nu se strâng sticle suficiente chiar așa de repede.
O punga, din cele de la LIdl, plină de sticle și doze, valorează între opt și zece lei și cred că doar o singură dată am găsit aparatul nefuncțional. Este suficient pentru o înghețata sau alte mărunțișuri. Sigur, este mizerie în jurul aparatului și pute a alcool de te trăsnește, dar își face treaba. Judecând după ce lume am văzut pe acolo, nu toți foarte civilizați iar unii arătau a alcoolici cu experiența, cred că și-o face foarte bine. Faptul că sunt unii care adună sticlele de aiurea pentru bani este un semn că SGR își îndeplinește din obiective, micșorarea numărului de ambalaje aruncate peste tot.
Cât despre noi, ca familie, sistemul funcționează atât de bine încât de multe ori aducem acasă sticle cumpărate prin oraș. Dacă știm că ne luăm câte o înghețată de la Mega cu ele, așa am înlocuit economisitul, atunci avem o motivație să nu le aruncăm gratis chiar și la un coș de gunoi marcat cu plastic. Mărturisesc că nu am nici o jenă să spun că nu arunc sticla și că o duc acasă. În final, eu sunt cel care plătește cei 50 de bani în plus așa că îi vreau înapoi, chiar și sub forma unui bon de Mega.
Razvan Scrie 