Există sfaturi și sfaturi. Sfaturi de toate felurile, unele dorite, altele inoportune. Pe unele le uiți, pe unele le apreciezi mult prea târziu, dar uneori, primești un sfat atât de bun încât sinapsele ți-se reconfigurează pentru a-l memora pe vecie. Iar pe măsură ce trece timpul îl apreciezi din ce în ce mai mult. Dar este greu să se întâmple asta pentru că trebuie să se potrivească sfatul cu întâmplarea, experiența cu cunoașterea și trebuie și conjunctura potrivită. Totuși mi s-a mai întâmplat.
Corpul uman este un mecanism complex. Printr-un capăt introduci combustibil din care va rezulta energie sub diverse forme. Problema cu combustibilul este că în procesul obținerii de energie pot rezulta și deșeuri. Acest lucru este valabil, de fapt, pentru orice proces de acest gen. Problema cu corpul este tocmai cuvântul uman. Trăim într-o societate civilizată astfel că evacuarea acestor deșeuri nu se poate face chiar oricum, din motive de toxicitate și sănătate publică, dar și din motive de convenții și estetica socială evacuarea trebuie făcută discret, în mod intim și in condiții de igienă pentru toate părțile implicate. Cu alte cuvinte nu poți face caca și pișu peste tot. Nici nu prea vorbim despre asta. Știm că toată lumea o face, dar păstrăm discreția. Câinele meu poate face evacuarea oricum când îl scot la plimbare, nu are rețineri, dar eu nu, din motivele menționate. Chiar și după câine trebuie să curăț de pe stradă respectivele deșeuri.
Copii mai mici, sau mai mari, nu au o rutină în a elimina, se bazează mai mult pe nevoia iminentă, adică vor la baie atunci când îi apucă. Asta pune anumite probleme logistice, trebuie să te întrerupi din ce activitate faci, să cauți o baie, poate nu există o baie decentă, etc. Lipsa unei rutine complică substanțial lucrurile. De exemplu ai putea fi într-o excursie cu autocarul organizată pentru a te deplasa să susții echipa de handbal a întreprinderii. Toată întâmplarea a avut loc înainte de 89, dar este lipsit de importanță. Cred că se mergea la Copșa Mică, sau poate la Bistrița, ideea este că se mergea în grup, trebuia să se ajungă undeva la o ora fixă că începea meciul, iar eu, care nu eram chiar copil, eram prin clasele i-iv, aveam o nevoie urgentă, atât de urgentă că aproape o simțeam cum iese afară. Nu mai rețin unde a fost găsită o baie, cum s-a procedat, dar rețin că lumea din grup nu era chiar fericită din cauza întârzierii. Confruntată cu eventualitatea ca eu sa mă cac pe mine, consensul general a fost că trebuia totuși făcută pauza. Problema o fost rezolvată cumva, fără murdărirea pantalonilor, lucru extrem de neplăcut într-o excursie cu un mijloc de transport la comun, și s-a pornit mai departe.
Situația a fost destul de neplăcută pentru că îmi dădeam bine seama că lumea a stat după mine și este nervoasă. Atunci, cu intenții bune de fapt, unul din participanți mi-a spus următoarea frază cu care am rămas pe vecie: Oamenii mari se cacă dimineața, ești destul de mare să faci la fel. Omul a spus-o direct și fără nici o reținere. Un sfat scurt, fără perdea și la obiect. Cu adevărat o lecție de viață transmisă de la un adult la un copil. Pare banal, dar excursiile în grup m-au învățat că nu toată lumea are o rutină în această chestiune. Am uitat din păcate cine a fost, pentru că îi datorez o sticlă de vin foarte bună. Este un sfat a cărui valoare o apreciez din ce în ce mai mult, iar de când m-am apucat de alergat valoarea a crescut exponențial. De pus în aplicare a fost mai dificil, a durat ceva, dar în final a funcționat. M-a scutit de multe momente jenante și dificile .
Ce am vrut să vă transmit este că uneori o lecție de viață nu trebuie să fie de lungimea unui roman, tragică sau complicată peste poate. Uneori este de fapt o chestiune de o înțelepciune simplă, aparent banală, dar a cărei valoare o apreciezi în timp.
P.S. O să îmi cer scuze pentru limbaj, dar altfel nu am putut să redau savoarea aferentă sfatului.
Razvan Scrie 