Îmi place să fac excursii de o zi la munte cu pornire din Cluj, chiar dacă este vorba de locuri aflate la 2-3 ore de condus. De data aceasta a fost Vârful Retezat (2482 m) și mi s-a părut suficient de aventuroasă destinația, dată fiind perioada din an și altitudinea mare. Trebuie să mărturisesc că este o zonă pe care nu am vizitat-o până acum, dar categoric am să revin pentru că mi-a plăcut spectaculozitatea ei.
Noi am urcat din stațiunea Râușor. Am pornit la 6 din Cluj și la 8.30 eram acolo. Este un drum de maxim 2.5 ore și care include multă autostradă. Mașina am parcat-o chiar înainte de pârtia de schi, la intrarea în traseu. Acolo se află o zonă amenajată ca și parcare, e drept că foarte rudimentar, prin simpla nivelare a pământului. De fapt toată stațiunea are un aer rudimentar și dacă vă aduce aminte de o Straja mai aerisită, așa trebuie să fie. Nu știu ce restaurante sunt și nu știu ce se poate cumpăra în Râușor, așa că mai bine veniți pregătiți. Izvoare am găsit doar în prima parte a traseului așa că nu strică să fiți pregătiți și cu apa.
Traseul are undeva la 8 km, urcă aproape 1400 metri și este mult mai greu decât vă lasă cifrele să credeți. Este traseul care merge pe triunghi roșu și nu trece pe la lacul Stevia. Traseul începe relaxat cu un drum forestier, traversează după vreo 2 kilometri o poiană și apoi continuă cu o urcare absolut brutală. După ce se iese din pădure începe și zona de jnepeni și cum a început să fie zăpadă destul de mare, a fost foarte dificil de trecut. Am pierdut și marcajul de câteva ori.
Deși calendaristic iarna este gata, la început de mai , la peste 2000 de metri a fost zăpadă. Zăpadă care nu era înghețată, din cauza temperaturii, și permanent îți intra piciorul în ea. Din cinci pași, unul intra în zăpadă până mai sus de genunchi, doar că nu știi care pas. Traseul cu triunghi roșu înconjoară Vârful Prelucele, ajunge în șaua cu același nume și apoi urca pe vârful Retezat.
O altă dificultate, specifică pentru Retezat, este traversarea câmpurilor de bolovani. Pentru o eficiență a mersului prin astfel de zone vă recomand să fiți permanent în mișcare, calculând cu câțiva pași înainte unde puneți piciorul. Inginerul din mine ar zice că este necesar un echilibru dinamic.
Din șaua Prelucele începe ascensiunea către vârf și aici vă veți consuma ultimele resurse. De aici se vede și lacul Ștevia, dar nu se ajunge acolo. Cărarea către vârf este abruptă, trece peste bolovani și noi am prins-o plină de zăpadă. Recunosc că îmi doream să se termine și să ajung odată. Pe vârf zăpada era atât de mare încât cineva a săpat după indicator. Din cauza vântului temperatura resimțită era puternic negativă. Acesta este un alt aspect la care trebuie să fiți atenți, diferența de altitudine este mare între Râușor și Vârful Retezat și este de preferat să fiți pregătiți cu haine mai groase, chiar dacă se poate să nu aveți nevoie de ele. Dar dacă aveți nevoie și nu le aveți atunci este foarte problematic.
Noi am avut nevoie de 6 ore să ajungem în vârf, cu pauze de făcut poze și admirat peisajul. Considerați că eram toți alergători cu experiență, eu fiind cel mai slab antrenat. Un sfat amuzant, dacă mergeți cel mai încet luați cheile de la mașină. Restul vor trebui să vă aștepte, pentru că nu au de ales. Dacă este vară și zăpada este scoasă din calcule atunci probabil este nevoie de ceva mai puțin timp până pe vârf. Vă recomand să nu mergeți singuri pentru că riscul de accidentare este mare și este bine să aveți pe cineva alături dacă se întâmplă ceva.
Mai multe nu am de spus, pozele fac acest lucru mult mai bine.
Razvan Scrie 