HR Land

Incursiune  pe tărâmul nesimțirii

De regulă  anunțurile de angajare a personalului nu erau în responsabilitatea mea. Eu făceam doar selecția finală și testele de cunoștințe specifice, când era cazul. Proba de lucru, în jargon de bucătărie.  Din cauza unor schimbări în firmă am preluat această sarcină. Nu este o chestiune foarte complicată, destul de rar angajăm personal, avem o rotație foarte mică, dar urmează să deschidem o unitate nouă si avem nevoie de patru persoane pentru o locație care nici măcar nu este în Cluj.

Sunt două tipuri de anunțuri pe care le dăm. Dacă este un post care necesită ceva scoală, adică un grad minim de alfabetizare, atunci cerem pur și simplu persoanelor interesate să trimită un Cv la o adresă de mail. Civilizat, relativ simplu de urmărit și ne dă posibilitatea să decidem noi dacă sunăm sau nu persoana. Al doilea tip de anunț este cel în care dăm un număr de telefon la care să fim sunați, pentru că nu ne așteptăm ca persoana să fie capabilă să scrie un Cv.  De altfel, la curățenie, scrisul și cititul nu sunt necesare, este necesar doar să vrei să muncești.  Mai dăm și un program de lucru în ideea că poate persoanele respective ar vrea să știe și când să sune. 

Distracția a început când mi-am dat numărul meu de telefon . Eu am un singur număr de telefon care este și personal și de serviciu. Este același de peste 20 de ani. Am încercat, cândva demult,  să separ cele două numere dar era prea complicat de gestionat și aș zice că pe jumătate inutil.  Eu, care am un respect pentru viața personală a fiecăruia, am tendința de a presupune că dacă eu sun o persoana pentru chestiuni de servici în timpul serviciului și pentru chestiuni personale în afara lui, atunci și eu voi fi sunat după aceeași logică. Rămâne valabil și că nu se sună după ora opt decât dacă este o urgență, că nu lași telefonul să sune mai mult decât de cinci ori,  dacă persoana sunată îți închide aștepți să te sune înapoi, etc.  Această presupunere este greșită.

A  fost o greșeală să îmi dau numărul de telefon și acum sunt nevoit să îl pun pe silențios după ora patru. Poate că oameni ăștia nu știu scrie un cv  cu cap și coadă , dar în mod categoric știu folosi un telefon cu maximă nesimțire. Programul dat pare că a fost pur informativ și puțini l-au respectat. Am primit telefoane inclusiv la ora zece seara, duminica după-masa, am primit mesaje intempestive pe whatsapp, plus alte minuni în aceeași notă. Vorbim de un anunț pentru postul de la curățenie, teoretic cel mai de jos post. Poate părea banal, dar într-un restaurant curățenia este la fel de importantă ca și calitatea mâncării, nu se poate una fără alta.

Un domn a fost extrem de agresiv la o oră înaintată a serii întrebând direct cât se dă. A fost o discuție extrem de interesantă, desfășurată după cum urmează:

Sună telefonul. Închid. Sună telefonul a doua oară.  Închid. Sună telefonul a treia oară, răspund că deja eram contrariat.

• Bună seara. ( eu)
• Cât se dă? (el)
• Ce să se dea?
• Cât se dă salar?
• Nu vreți să știți care este postul? ( casier, 100 % ocupat de doamne la noi )
• Nu. Mă interesează cât se dă.
• Știți că este vorba de un post la casa de marcat și curățenie pe sală?
• Nu mă interesează.
• Dar știți că este un post mai potrivit pentru doamne? Cu ce vă ocupați?
• Îs ofer pe camion. Da dacă dați mai mult vin. ( exprimarea lui)
• Lăsați, că poate nu este pentru dumneavoastră.

El înjură, eu închid telefonul.

Destul de evident că nu este persoana potrivită.  După cum nici cei care își înjură serviciul precedent nu sunt potriviți. Una din primele întrebări pe care le-o pun este dacă lucrează pe moment. Eu îi prefer pe cei care lucrează dar înțeleg și că sunt motivele pentru care nu lucrează pe moment. S-a închis firma, tocmai au ieșit din maternitate, s-au întors de afară, probleme cu mama, etc. Sunt multe motive, am experiența cu genul acesta de persoane și pot să înțeleg cum gândesc.  Știu cât de ușor își abandonează serviciul pentru un motiv personal închipuit sau real.  Așa că dacă stau acasă fără un motiv serios  nu îi angajez, pentru că sunt șanse mari să își dea preaviz prin neprezentare, adică nu vin la lucru și trebuie să umbli tu după ei să își semneze demisia, altfel procedura de desfacere a contractului de muncă este extrem de complicată.

 Un alt obicei care îi descalifică este când își înjură fostul angajator sau îl vorbesc de rău.  Cumva ei cred că dacă își înjură/descalifică precedentul angajator contabilizează puncte în plus, dar în realitate scorul lor se duce pe roșu, cât de minus se poate.  Tot ce mă pot gândi este că, dacă sunt nemulțumit de cum lucrează și îi dau afară, tot pe mine mă vor înjura te miri pe unde.

O altă caracteristică este că cel puțin jumătate nu salută. Prima întrebare fiind dacă este mai valabil anunțul?. Exact în această exprimare. O mai fi valabil, dar dacă tu suni seara la opt și nici măcar nu dai bună seara atunci eu ca angajator ce pretenții să am de la tine?  Iar dacă îi rogi să te sune a doua zi dimineața,  în cadrul programului de lucru, unii realizează brusc că au exagerat, alții își replică nervos că acum au citit anunțul. Ok, înțeleg că l-ai citit acum, dar sună mâine dimineață, aceasta nu este o scuză să mă deranjezi.

 O altă duduiță, cu buze puse și tencuită proaspăt mi-a trimis o poza pe whatsapp împreună cu întrebarea de acum clasică dacă anunțul mai este valabil, că ea este interesată. Nu știu dacă în orașul respectiv casieră înseamnă și altceva decât persoana care taxează, dar la noi în firmă exact asta înseamnă.  Da, anunțul este valabil, dar este pentru postul de casieră, nu ne ocupăm cu matrimonialele,  nu avem agenție de escorte și nici nu racolăm amantă pentru vreun angajat. Oricum, în toate cazurile, ne-ar fi trebuit poze mai detaliate cu dumneavoastră, dar asta nu i-am mai spus. Am blocat conversația.

O doamnă m-a sunat în timp ce eram ocupat a compune un e-mail. Am salutat și i-am spus că sun eu în câteva minute. Credeți că a avut răbdare?  Nici poveste, nu s-a lăsat cu una cu două, a sunat până am trebuit să pun telefonul pe silențios. Conform promisiunii am sunat înapoi și am întrebat-o de ce a tot sunat, nu a înțeles că sun o sun eu înapoi? A spus că ba da, a înțeles, dar a sunat din nou totuși de siguranță. 

Aventura nu s-a terminat încă,  pentru că nu am angajat pe postul respectiv pe nimeni. Urmează să mă deplasez  să și văd respectivele persoane.   Dar până atunci vă fac o propunere, mai degrabă o sugestie de glumă de prost gust. Dacă vă supără cineva,  dar așa, cu adevărat, atunci dați un anunți că angajați personal, neapărat pe OLX, și într-un oraș nu departe de Cluj, în Turda de exemplu. Iar la final puneți numărul acelui cineva de telefon. Va fi interesant de văzut cât rezistă. Pe vremuri gluma se făcea cu vând urgent Trabant.

Vă rog să nu înțelegeți că am ceva cu acești oameni, care de fapt sunt în majoritate doamne, dar   am cu nesimțirea și lipsa de bun simț elementar. Se tot zice că românul simplu are o doză naturală de bun simț. Dacă vreți să vedeți cum este  cu doza asta atunci încercați și voi experiența descrisă. Eu zic ca procentul este de 50 %-50% sau mai rău în defavoarea celor care au. Secretul este să îi/le găsești pe cei/cele care sunt din procentul de 50 % cu bun simț.