Din nou am ales să mergem în Italia, pentru că m-am îndrăgostit de Dolomiți. De fapt ne-am îndrăgostit de Dolomiți, la fata îi place în Italia la fel de mult ca și mie. Nu pot să îmi explic clar de ce, ar fi o minciuna să spun ceva negativ despre Austria, dar în Italia mă simt mai confortabil, poate pentru că oamenii sunt mai primitori, poate pentru micile imperfecțiuni și lipsa rigorii austriece, poate pentru sonoritatea magică a denumirilor.
Anul acesta am mers în zona Val di Fiemme si am stat în Cavalese. Zona generală de ski se numește Latemar -Obereghen, și include zona de ski mai mare Latemar, urmată de Alpe Cermis, Alpe Lusia și altele mai micuțe. Anul acesta am fost într-o așa zisă tabără pentru că m-am gândit că fata și-ar dori companie și poate un instructor care să o mai învețe câte ceva. În final am rămas doar cu excursia la schi, dar revin mai încolo pe acest subiect.
Zona este considerata cumva mai la țară, fiind situată la extremitatea sud-vestică a domeniul Super Dolomiți Ski Pass iar noi am prins o invazie de polonezi și cehi, bănuiesc că și ei aveau vacanța la copii. Tot ce pot să zic este că sunt la fel de rudimentari în comportament ca și ai noștri concetățeni. Dacă nu vreți să călătoriți mult cu mașina în jur atunci vă recomand să luați abonament de schi zonal pentru că este mai ieftin. Dacă luați abonamentul care include toate domeniile din Dolomiți trebuie să țineți cont că distanțele, chiar dacă nu sunt considerabile, se parcurg greu din cauza geografiei cu multe trecători situate la înălțimi mari. Asta înseamnă că trebuie să te pornești dimineața foarte devreme pentru a ajunge pe pârtie la o oră rezonabilă. Abonamentul zonal include și o intrare la piscina publică din Cavalese.
Înălțimile nu sunt mari , termen relativ desigur, cel mai sus am ajuns să schiem la 2500 în zona Latemar. Noi am fost doar în Latemar două zile și în Alpe Cermis alte două zile. În ultima zi, a cincea, am făcut o încercare de a schia, dar ninsoarea abundentă a făcut pârtia, dacă nu impracticabilă, atunci foarte riscantă. Dacă Alpe Cermis are un peisaj mai generic, în Latemar veți întâlni peisajul atât de tipic pentru Dolomiți cu pereți și muchii stâncoase. Eu vă recomand să explorați toate zonele dacă aveți timp, din păcate noi nu am avut și ne-am limitat la cele două.
Ca și anul trecut, vremea a fost foarte caldă. Asta vine cu niște particularități la care trebuie să te adaptezi. Recomandat este să mergi pe pârtie foarte devreme, practic să deschizi pârtia și să tragi tare până la amiază pentru că după aceea pârtia se strică și apar bermele. Sunt distractive și ele dar necesită unele abilități în ale schiului și nu sunt pentru toată lumea.
Câteva cuvinte despre tabără. Partea de cazare și demipensiune a fost foarte bună, mâncarea nu foarte variată, dar tipic italienească. Partea efectivă de tabără a fost un dezastru, din punctul meu de vedere. Nu a existat un program organizat pe grupe, ore, instructori de schi. Nu au fost activități de după schi care să ajute la integrarea copiilor. Practic, din chiar prima zi totul s-a transformat pentru mine într-o excursie, foarte reușită de altfel, la schi cu fata. Organizatorul s-a agitat și străduit, dar în modul acesta tipic românesc, fără formă și fără finalitate. Singurul răspuns primit a fost: vine pe pârtie cu noi. Instructorii mi-ai vorbit foarte urât, iară un gest nenecesar pentru că doar am întrebat de program. În final am regretat alegerea acestei tabere pentru că părea mai relaxată. Pe viitor dacă mai trimit copilul în tabără o fac cu cineva care are tradiție și poate să ofere un program clar.
Cum sejurul a avut doar cinci zile ( de aceea părea ieftin) a șasea zi am petrecut-o la Veneția, fiind relativ aproape. Veneția este foarte interesantă de văzut dar turistic este o mare țeapă, fiind foarte scumpă de vizitat. Chiar și in februarie este aglomerat. Odată, o zi, merită vazută, pentru pozele de pus pe social media, dar altfel sunt orașe la fel de interesante și mai prietenoase.
Am câteva sfaturi diverse, fără o ordine anume:
- Cel mai scurt traseu trece prin Slovenia. Atenție că vigneta la ei este de așa natură calculată încât trebuie să o iei pe o lună întreagă și este scumpă, 35 de euro. Merită să ieșiți de pe autostradă pentru a alimenta mașina, prețul scade cu minim 30 de cenți pe litru.
- Autostrăzile în Italia sunt scumpe, fiți pregătiți psihic pentru asta.
- Pentru că este Italia, am același sfat din totdeauna: căutați cârciumile locale. Nu vă uitați cum arată decorul și vitrina, uitați-vă cine intră în ele. Dacă intră localnicii, atunci acela este locul potrivit. Vă garantez că merită.
- Evitați, pe pârtie, locurile făcute să arate modern cu orice preț și să dea aparența de stilat. Sunteți la schi nu la prezentare de modă. Doar prețul este stilat, in rest oferă cam același meniu ca și în orice altă locație.
- Bucurați-vă de schi, de pârtie, de soare, de un Bombardino sau mai multe, un pahar de Prosecco cu o cafea la ora zece dimineața, un croasant cu un Aperol Spritz, sau orice altceva vă mai trece prin cap. în final este Italia și voi sunteți în vacanță. În vacanța nu este o norma de kilometri care trebuie schiați.
- Plimbați-vă seara prin orășelele Italiene și luați măcar un aperitiv, alcoolic, pentru o atmosferă italiană.
- Când nu se poate schia nu insistați, mai ales dacă este ultima zi. Riscul de accidentare este mare și nu merită beneficiile.
În încheiere vreau să mă plâng de un aspect des întâlnit în Italia. Omenii aceia nu par să aibă nevoie de toaletă, pentru că sunt rare. Cel puțin în zona Latemar sunt de întâlnit numai la restaurante, iar uneori sunt cu taxă sau accesibile numai clienților. În orașele turistice fie lipsesc cu desăvârșire, fie sunt scumpe. În Veneția o simpla vizită acolo te poate costa 1.5 euro. M-am tot mirat de ce unele orașe aglomerate de turiști miros a canal. Explicația nu este foarte depar
Razvan Scrie 