Cred că ați auzit cu toții de animalul numit porc, iar unii dintre voi știți și cum arată. Dacă ați avut norocul să aveți bunici sau părinți la țară, atunci probabil că știți și cum se crește și cum se taie. Dacă ar fi să îl definesc ca animal, aș zice că este o uzina biologică, dotată in mod convenabil cu patru picioare și un maxilar puternic, uzină care are marea calitate de a transforma orice este comestibil în carne și grăsime. În mod practic este o mașină de produs carne din absolut orice are valoare nutritivă.
Până în urmă cu ceva ani porcul, din perspectiva mea, era compus doar din ceafă, ciolane, mici și cârnați și ceva costițe. Alte părți de porc nu existau deloc, dar absolut deloc. Dacă era ceva parte din din porc atunci era imperios necesar să fie și grasă și multă. Ca să fim corecți, nimic nu întrece, în a stimula papilele gustative, sfârâitul cefei sau a micului pe grătar, un ciolan afumat și fiert servit cu fasole și varză acră sau un cârnat la făcut în grăsime proprie la cuptor. Costițele pot fi cel mai bine făcute la cuptor și servite cu murături. Porcăriile acestea grase neapărat trebuie precedate de o ciorbă de burtă, pentru deschis apetitul și însoțite de o mare cantitate de bere pentru o bună lichefiere în stomac. Ciorba, și ea, trebuie precedată de niște pâine cu smântână și sare, așa, ca să treacă timpul mai ușor. Dacă se poate, și se poate pentru că pentru desert există un stomac separat, totul va fi urmat de niște papanași, în cel mai rău caz clătite, cu smântână și dulceață. Iar ca un corolar, toată masa va fi punctata de fumatul complet aleatoriu și inconvenient, pentru că este greu să ții tacâmurile și țigara în același timp, în aceeași mână.
Dacă deja salivați, sau poate aveți în față un tablou grotesc, o să trebuiască să vă abțineți de la comentarii, pentru că, trebuie să mărturisesc că perspectiva aceasta aparținea lui Răzvan cel gras și vechi. Atât de gras, încât adesea putea fi confundat cu respectivul animal în versiune bipedă, un Răzvan rozaliu, rotund și lucios, dar care nu producea carne și slănină, cât le transforma în colăcei în jurul mijlocului și dejecții multe și dese. În acea perioadă a mânca mult era mare motiv de mândrie, iar burta era considerată investiție. Într-un sens chiar era, pentru că investisem mulți bani în ea, doar că nu era clar în ce scop și nici nu a mai devenit clar niciodată.
În mod misterios, adică o combinație de motive practice și medicale, porcul asta pe patru picioare și-a schimbat compoziția și structura. Schimbarea a survenit când Răzvan cel vechi a constatat că urcatul scărilor până la etajul unu, fosta soacră stătea la unu ( ea trăiește, eu am divorțat), presupune minim o pauză pentru revenirea pulsului la normal. A mai constatat și că probatul unor blugi la mall presupune mult efort și transpirație. A mai văzut și mulți parametri cu roșu prin fisele de analize. În consecință porcul a fost pus la regim și la făcut sport. Acum se compune doar din cotlet și mușchiuleț și, minune, nu mai are grăsime deloc. Adevărul este că și-a mai pierdut din savoare, dar compensează la calculul nutrițional. Ciorba aia de burtă a fost și ea tăiată de pe listă, după cum și papanașii au plecat în altă parte. O supă de legume este acum mai potrivită. De pâine cu smântână și sare nu mai poate fi vorba pentru că nu mai este ciorba la care să meargă smântâna. Țigările au dispărut și ele în neant. Iar uneori, pentru variație, porcul nu mai este porc, căci locul lui este luat de alte animale din meniu: pui, vită, rață. Cumva ele existau dintotdeauna, doar că nu erau recunoscute ca fiind rezonabil de comestibile. De undeva, nu se știe de unde, au mai apărut și legumele, și uite așa, pe nesimțite Răzvan cel nou a trecut la un regim de viață sănătos. Berea nu mai este consumată pentru lichefiere, ce prostie incomensurabilă, cât mai degrabă este preferat un pahar de vin roșu ( Primitivo, Italian, în acest moment, servit dintr-un pahar mare, de aici greșelile de scriere) pentru a scoate în evidență gustul mâncării. Săracul porc a pierdut în savoare și sațietate, dar a câștigat la capitolul valoare nutrițională și mâncare sănătoasă.
Dacă porcul a fost de acord sau nu cu transformarea, asta nu mai știe nimeni pentru că măcelarul a uitat să îl întrebe sau nu a știut cum. El, ca uzină, funcționează în continuare și continuă să transforme materia nutritivă în carne și sper sincer că o va face multă vreme de aici încolo. Știți zicala: nu e pasăre ca porcul?. Eu sunt de acord cu ea, doar că, am aflat, în timp, că porcul ăsta are mult mai multe părți și nu toate grase.
Razvan Scrie 