Că suntem înconjurați de mitocani nu mai are rost să dezbatem. Este de ajuns să mergeți undeva, la mall de exemplu, și să vă uitați în jurul vostru. Eventual puteți asculta conversațiile, încerca să legați una sau dacă vreți dovezi suplimentare mai citiți cine ce scrie pe social media și ce țintă de audiența este la modul general. Procentul de analfabeți funcționali ne spune multe despre gradul de cultură și educație al celor din jur. Sigur, fiecare avem bula noastră și încercăm să ignorăm ce se întâmplă, dar sunt situații în care pur și simplu nu poți face asta.
Una din situațiile pomenite este când trebuie să lucrezi cu respectivii mitocani. Cum activez în domeniul Horeca și am o poziție în producție, am de-a face zilnic cu astfel de personaje colorate. Nu mă refer la personalul pe care îl coordonez, personal pe care în timp l-am selectat, cât mai degrabă la restul persoanelor cu care vin în contact. Aici sunt incluși agenți de firmă, șoferi sau alți angajați ai diverselor firme furnizoare. Chiar dacă în mod direct nu am de-a face cu ei, pentru că lucrăm într-un spațiu relativ mic, că vreau, că nu vreau, vin în contact cu fel și fel de lume.
O să încep cu agenții de firmă, la care deontologia profesionala este în suferință. În mod nesurprinzător, cei ai firmelor străine mint mai puțin, pentru că acolo marfa este standardizată mult mai bine. Agentul unei firme românești promite multe ca să schimbi la ei, primele trei livrări vei chiar primi marfa promisă, apoi încep problemele. Mitocănia vine din faptul că agentul va inventa o scuză greu credibilă chiar și de către cel mai binevoitor om, așteptându-se să îl crezi, scuză din care rezultă că ai avut parte de un favor că ai primit livrarea, chiar așa cu probleme cum este. Mai direct spus te ia de prost. Am ajuns la stadiul în care le spun direct că este ultima comandă și că sunt la fel de mitocani ca și restul.
Un alt exemplu bun de mitocănie este limbajul folosit. Acesta poate varia de la expresii colocviale cum ar fi: Ce vrea să mănânce gurița ta astăzi?, până la emoticoane cu inimioare, pupici si altele asemenea trimite pe whatzzup. Eu nu am o problema cu comunicarea indirecta, gen whatzzup, mai ales că o folosesc extensiv pentru că nu am semnal în birou, dar totuși trebuie păstrată o anumită decență. Doar că pe oamenii ăia nu i-a învățat nimeni ce este decența. Inimioarele se trimit numai la iubite și în nici un caz între bărbați care nu se cunosc între ei. Nici între bărbați care se cunosc dacă tot vorbim. Nici expresia cu gurița nu se folosește nici măcar între prieteni care discută la beție. Am pus un pariu cu doamnele mele și mi-am încercat norocul cu o agentă, mai mult de amuzament, arăta bine agenta, nimic de zis, dar fata a zis că este logodită și nu poate. I-am zis și eu că atunci de ce trimite inimioare și pupici? A zis că nu știe, că așa se face. Am pierdut pariul, am fost eu naiv.
Că tot vorbim de agenți, mitocănie este și atunci când preiei comanda la 10 seara, nu verifici dacă ai stocuri si livrezi ce poți, că este problema clientului să se descurce cum poate cu ce lipsește, că deh, tu nu ai avut chiar tot pe stoc, și da este treaba ta să comunici acest lucru ( în lipsa unei aplicații), dar la 10 seara îți este rușine să dai telefon.
Strânși înrudiți cu agenții sunt șoferii care livrează. Unul ia comanda, celălalt o aduce. Ăștia ar trebui toți trimiși la cursuri de comportament în societate și interacțiuni umane civilizate. Bucătăria nu este câmp și doamnele nu sunt fârtații tăi, ca tu să intri strigând în gura mare. Dacă așa te comporți poate că într-adevăr agricultura este domeniul potrivit pentru tine, zootehnia aplicată sub forma unei turme de oi care trebuie păzite. La fel cum nici noi nu suntem la dispoziția ta pentru că tu te grăbești și vrei repede să vină cineva să preia marfa. Noi avem un program de preluare marfă afișat, ignorat total de către domnii șoferi, dar care este acolo cu un motiv. Ne pare rău că avem de lucru, dar uneori chiar și noi mai muncim. Mai sunt și momente distractive, ultimul furnizat de un mușchiulos nou angajat la un furnizor, care a insistat că nu are nevoie de cărucior să care marfa 50 de metri din parcare, așa că au urmat 30 de minute în care noi ne-am prăpădit de râs văzându-l transpirând degeaba și erau ceva cutii de cărat. Dar cu logica omului nu te pui. L-am și sunat pe șeful lui să îl întreb dacă omul a pierdut permisul de cărucior.
Nici biroul meu nu este sală publică, nu odată am pățit să fiu luat pe sus în timp ce făceam altceva, sau discutam cu cineva, că repede să pun ștampilă că domnul șofer este grăbit. Nu bună ziua, nu mă scuzați, nimic de genul. Doar o intrare intempestivă și vorbit răstit. De fiecare dată mă simt obligat să le dau sfatul cu zootehnica aplicată și exemplul cu turma. Iar daca definiția prostiei este efectuarea aceleiași acțiuni în speranța unui rezultat diferit, atunci sigur ăia care ne livrează băuturile sunt exemplificarea practică. Nu știu de ce, după ce criterii angajează firma respectivă, dar ăștia au cea mai mare nevoie de educație. Trecând peste limbaj și expresiile pline de: ce noroc pe voi că am venit să vă livrăm. Acuma, înțeleg că nu or fi ăștia reprezentanții cei mai de seamă ai speciei, dar să încerci de fiecare dată să ne păcălești cu câteva baxuri știind că de fiecare dată te-am prins este pură prostie. Niciodată unul, care poate ar mai scăpa, și întotdeauna pun marfa amestecată să nu o putem număra. Așa că de fiecare dată trebuie să o rearanjeze pentru recepție ( au obligația) și să aducă baxurile lipsă din camion. Nu mai zic că domnii care livrează par să nu simtă frigul pentru că majoritatea nu ne închid ușa la loc. Poate tu nu ai ușă la casă, ceea ce mă îndoiesc, dar dacă o găsești închisă este de bun simț să o lași așa. Dar acesta este un inconvenient minor față de restul.
Acestea sunt o parte din deliciile de care ai parte când dai de un anumit gen de oameni. Nu vreau să sugerez că toată lumea este așa, dar în mod inevitabil o mare parte este de o mitocănie greu de digerat. Faptul că nu ai facultate nu este o problemă, dar faptul că nu ai cei șapte ani de acasă devine una.