Scurtă pățanie umoristică,
Cândva, demult, adică acum vreo 25 de ani, exista la subsolul fostului hotel Melody un club Techno. Când zic tehno vreau să spun rave, drum&base, sau ce mai era la modă pe atunci. Nu îmi mai aduc aminte multe detalii despre club, exceptând că era la subsol si arăta mizer, dar pentru povestea noastră detaliile nu au importanță.
Îmi aduc însă aminte ca mergeam acolo in căutare de alcool, eventuale joint-uri, fete tinere cu direcția pierdută și eventual să dansăm. Ceva ani mai târziu am realizat că ordinea lucrurilor căutate de noi era incorectă, pentru că inevitabil ne opream la primul sau al doilea, când de fapt trebuia să începem exact invers. Dar eram prea tineri ca să dăm atenție la subtilități.
Din ce îmi mai amintesc, toaleta era situată la intrare și era de o mizerie cruntă. Cumva, în acei ani, te așteptai ca o toaletă de club să arate mizerabil, dar aceasta excela. Dar pentru că eram băutori de bere la vremea respectivă și era nevoie să folosim ce se găsește destul de des, urinatul în toalete murdare era un fapt uzual. Ulterior, sau anterior, respectivul club s-a mutat in Casa Călăului, sus la Belvedere, iar urinatul avea loc afară, în tufișuri relativ curate și verzi. Existau pericole și aici, nu știai dacă balta în care ai călcat era cu apă sau era făcută de cel dinaintea ta.
Revenind, într-o seară, care până în acel punct era ca și orice altă seară, am mers la toaletă împreună cu prietenul cu care colindam clubul, pe care nu îl numesc din motive de copyright. Nimic deosebit, doar ca amicul, pe când își făcea treaba direct din ușa deschisa a cabinei, că nu era cum să te apropii mai tare de vasul de toaletă, constată că stă cu piciorul în ceva moale. Deducția logică pe direcția budă, cabină, căcat pe jos, vine de la sine, dar cum răul era deja făcut, omul termina ce făcea el acolo și vine in zona de chiuvete să își spele pantoful. Ca un făcut, una din chiuvete era înfundată și plină de apă așa că omul își spală pantoful în ea. Chiuveta rămâne în continuare înfundată doar că prin apa, oricum murdară, plutesc acum și resturi fecale de o culoare indefinită. Prietenul devine nervos, este de înțeles, și totul are izul unei pățanii scabroase, dar nu ieșită din normalitatea umblatului prin cluburi pline de bețivi și drogați. Prietenul mai are încă piciorul pus pe chiuvetă când în încăpere intră un punk-ist adevărat, cu freză ridicată în vârful capului, și privire încețoșată. Prietenul îl avertizează să aibă grijă că cineva a făcut un numărul doi pe lângă vas, dar punk-istul zice că nu are nevoie acolo oricum și doar vrea să își facă freza. Printr-un gest surprinzător de rapid, și mult mai repede decât am putut noi să îl prevenim, omul își bagă mâinile în chiuveta înainte menționată și își dă cu mâinile prin păr, extaziat de ce frumos este. Face asta de vreo două ori și pleacă înapoi afară. Prietenul nu i-a mai zis nimic, ce rost mai avea să îi strice seara omului. Am o bănuială că freza i-a stat țeapănă toate seara, deși probabil că nu înțelegea de ce mirosea a căcat în jurul lui. Dar acestea sunt simple speculații, nu știu ce s-a întâmplat cu el mai departe, dar de bine nu poate fi. Cât despre noi, pentru un scurt moment am putut să ne abținem, dar apoi am izbucnit în hohote demente. Chiar și acum, când scriu, mă concentrez cu dificultate, pentru că râd in continuare, așa ceva nu poți inventa, se poate doar întâmpla în realitate.
Din această scurtă întâmplare se pot trage două concluzii. Prima este că apa maro dintr-o chiuvetă aflată într-o baie de club mizerabilă nu este în nici un caz ciocolată sau fixativ de păr. A doua concluzie este că, uneori, zicala cu viața bate filmul se dovedește a fi adevărată. Nu poți pur si simplu inventa așa ceva.
Razvan Scrie 